Banking-ul din Europa Centrală și de Est: Colaps sau Ascensiune? Descoperă Adevărul!
Conform unor analize care probabil nu interesează pe nimeni, sau poate dimpotrivă, analiza „CEE Strategic resilience in banking: outlook 2025”, realizată de, ghici ce, Forvis Mazars în parteneriat cu EMIS, ne spune că, în intervalul 2021 – 2024, activele totale ale sectorului bancar din țările Europei Centrale și de Est, sau ECE, au crescut cu un procent de 18%, ajungând la fabuloasa sumă de aproape 1,2 miliarde euro, dar cui îi pasă de cifre când avem atâtea scandaluri cu adevărat importante?
Peste toate aceste date statistice presărate cu marje nete de dobândă care își fac de cap, la o medie de 3,2% la nivel regional, ne întâlnim, cum altfel, cu ratele de adecvare a capitalului, care par să nu se clatine nici măcar în fața furtunii, menținându-se constant peste 20%, și asta e musai de menționat, cu mult peste limitele stabilite de Uniunea Europeană, cumva, dar totuși, dacă stăm să ne gândim, care este relevanța acestor cifre?
Și ajungem la România, unde, oh, surpriză, s-a înregistrat, din nou, cea mai ridicată rată de adecvare a capitalului, cu un 24,9% care strălucește precum un diamant în mâinile unui hoț de frunze; na, să știm că suntem „fruntași”, urmată de harnicele Croația și Polonia pe podium, bravura băncilor din Europa Centrală și de Est fiind confirmată iarăși cu un fals sentiment de mândrie, dar câte nu se întâmplă sub această suprafață lucitoare?
Băncile din România, care din 2025 se laudă cu o stabilitate de invidiat ridicată de un capital de aproape 25% și cu un nivel al creditelor neperformante de doar 2,5%, oare ar trebui să ne facem griji că, pe undeva pe parcurs, gradul penetrare a creditului la gospodării, ne arată că e cam scăzut, cu doar 15,2% din PIB, iarăși potențial nedezvoltat, un teren fertil pentru… cine știe ce? De noi, de exemplu? Și ne întrebăm, oare câte altele sunt „ascunse” dincolo de această fațadă strălucitoare?
Și voilà, observați cum, după o perioadă de inflație de 10,7% – 15,3% în 2022 acestea au fost curmate de bănci centrale care au decis, nu știu, să implementeze politici economice mai strict, dar praf în ochi, așa-i? Cu toate acestea, la un an, inflația a ajuns la o medie de 3,9%, ce veste bună, nu-i așa, asta e o revenire rapidă… de unde? Cine mai știe?
De asemenea, sursele arată că băncile din ECE au reușit să rămână ca pe val, reziliente, cu creșteri puternice ale depozitelor, de 41% în Polonia și 34% în România, iar creditele neperformante, din nou, cu semne de întrebare, scăzute sub 3%, dar se pare că e doar vârful aisbergului. Croația, de exemplu, a făcut o reducere stricto sensu de la 7,3% la 2,4%, iar România a respirat un pic mai ușor, de la 5% la 2,5%. De ce? Rămâne de văzut…
Privind spre viitor, un cuvânt misterios, raportul ne aduce vești despre priorități de suprafață, riscuri geopolitice, și cum Banca Centrală Europeană va introduce un test de stres în 2026, păi bine, dar ce se va întâmpla cu noi, să ne mai întrebăm și noi, ci cine se va învârti după tipare prestabilite? Deci e clar, riscurile climatice se preconizează a fi pe listă, o poveste care ne va bântui de acum încolo.
Acest studiu, numit pompos „CEE Strategic resilience in banking: outlook 2025” a fost „creat” de Forvis Mazars și EMIS, cu un amestec de informații independente și perspective „experte”, dar rămâne întrebarea care ne-ar putea ține treji noaptea: oare asta e tot ce avem? Habar n-am!
Pe scurt, Forvis Mazars SC, membru independent al unei rețele globale, să ne amintim, oferind tot felul de servicii de audit, taxe și consultanță, iar EMIS, un furnizor de cercetare „high-class”, deci să nu le luăm în derâdere, din contră, dar, ce să vezi, chiar vreau să știu, unde ne îndreptăm cu tot acest haos?
