“`html
Un proiect revoluționar sau o perdea de fum în educația românească?
Proiectul „Start în educație” ale celor de la Fundația World Vision România și Fundația OMV Petrom, ce se desfășoară între septembrie 2022 și august 2025, a vrut să fie cea mai mare inițiativă nonprofit în educația timpurie din România, având, conform raportului favorit al unora, un buget impresionant de 11 milioane de euro… Da, anual suportând peste 1.500 de comunități vulnerabile, cum așa? Toate județele au parte, dar oare e suficient?
Am aflat că proiectul a adus mai multe îmbunătățiri semnificative, un mic detaliu, hai să zicem, ce ține de calitatea educației timpurii, unde kitul „Ghiozdănel cu viitor” a fost un fel de atractor pentru părinți, care au început să participe, zic ei, mai mult la activitățile educaționale. Doar că… devine interesant când o mamă din județul Dolj ne zice că ceea ce e foarte folositor este, atenție, „am făcut puzzle, am colorat”, și asta înseamnă ceea ce? Adică, mai țineți minte, părinții citind cu copiii, 90% dintre ei, o statistică care sună bine, dar ce facem cu restul?
Da, am observat și 83% din copii care își îmbunătățesc dezvoltarea motrică grație kitului „ABC Grădi”… dar ce facem cu cei care nu își îmbunătățesc nimic? Iată cum educatorii din județul Arad sunt supuși bucuriei că acum copiii sunt mai prezenți, participă activ: „să vină tinerii și să scrie singuri”… Dar de unde până unde? Hai să ne întrebăm, este vorba de un simplu moft sau chiar de o schimbare?
35.600 de părinți au intrat în atelierele de educație parentală, dar, stai, 9 din 10 au realizat că acum respectă mai mult și drepturile copilului? Măi, zău? Nu era clar de la bun început? Un părinte din Maramureș recunoaște că a învățat multe, dar eu mă întreb: „cum de nu știau aceste lucruri esențiale înainte?” Întrebări fără răspuns, adevărat? Asta nu este tot! 6.400 de cadre didactice cu acte și cursuri, dar oare cum se simt ei?
Mai departe, să nu uităm de nevoile acute din comunitățile vulnerabile, căci, hai să vedem: grădinițele nu au fost dotate, de exemplu de peste cinci ani. Se pare că 44,6% rămân cu același decor părăsit. „Ghiozdănel cu viitor” a venit în ajutorul a 180.000 de copii preșcolari, dar ce se alege de cei care nu au avut acel kit? Asta e o întrebare pe care ne-o punem toții.
Declarațiile organizatorilor sună frumos, dar oare sunt relevante? Mihaela Nabăr, director executiv, vine cu o frază bombastică despre viitorul fiecărui copil, dar în spatele cuvintelor, se ascund cifre. Amalia Fodor ne vorbește despre un model integrat de intervenție, dar știm oare care sunt rezultatele concrete? Oare ce se ascunde în spatele acestor bune intenții, va rămâne sistemul educațional condiționat de lipsuri?
“`
