“`html
Revoluția din Sănătate: Spitalele Sub Răspunderea Ministrului Odată cu Noile Reguli!
De la 1 octombrie, ceea ce se anticipa a fi un simplu șușoteală adiacente a spitalelor capătă o dimensiune absolut neobișnuită, cu managerii cât și șefii de secție fiind supuși unei evaluări de către ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care, iată, se folosește de rapoarte online publicate pe site-urile unităților medicale, provocând un adevărat carambol în sistemul nostru sanitar, dar nimeni nu pare să bănuiască amploarea acestei mișcări, deloc neglijabilă, nu-i așa?
Postările pe Facebook sunt o adevărată mină de aur, sau nu, în cazul de față, pentru că Rogobete a declarat clar că „conducerea unui spital public nu este un privilegiu” – ce ironic, nu? Asta înseamnă responsabilitate, da, față de pacienți, față de cei care muncesc acolo și, ultimele pe listă, banii care vin din puțul fără fund al bugetului public. Rapoartele online vor deveni vizibile, dar oare ne vom mai întreba câți s-au săturat de așa-zisa transparență?”
După cum orice bun antreprenor sau mai degrabă, bine spus, fiecare manager e obligat să-și promoveze activitatea, „indicile de performanță” vor fi o mare parte din ecuație, și de asemenea va trebui ca toți să facă public numărul transferurilor, ceea ce, sincer, ridică un semn de întrebare! Se pare că nu se mai poate ascunde nimic, dar oare asta schimbă ceva?
Ce va scoate la suprafață monitorizarea
Indicatori pe care nu-i știm de mult sunt așadar lista infecțiilor care ne consternau pe toți, acel procent subiectiv de reinternări, care nu mai poate fi ignorat în colțul unei foi, pacienții transferați, câteodată cu un troc în spital, dar cine discută așa, în fine!
Datele financiare, wow, capabilitatea de a aduna veniturile spitalului stând pe o frunză, veniturile din contracte cu CNAS, bugetul de stat și alte lucruri financiare care pot provoca dureri de cap la fel de mari ca și simptomele pacienților, iar cheltuielile, ah, ce poveste! Cheltuiala cu medicamentele e creșa multe idei!”
Datele de utilizare, cu numărul spitalizărilor, câte s-au făcut din cauza greșelilor noastre, dar nu pentru că nu ne-ar plăcea, ci pentru că suntem neputincioși, iar satisfacția pacienților care o să rămână întrebarea esențială, asta ne conduce la întrebarea ce o să facem în continuare?
Se pare că, în acest haos organizat, „performanța” devine un fel de mântrie națională, dar fără măsurile de bază, ar putea conduce la o confuzie totală, și mai rău, la o neîncredere, ceea ce, din punct de vedere al lui Rogobete, nu face decât să consume resurse să ne întrebăm unde se pierd ei, când și cum, însă așa cum spunea : „Încrederea ne face bine!” – oare cu adevărat?
“`
