Revoluția Română: O Amăgire Istorică și Alegeri Pierdute în Haosul Politic
În dimineața zilei de 22 decembrie ’89, un mare număr de români au ieșit în stradă ă împotriva, da ă împotriva regimului Ceaușescu, ca o ultimă încercare de a lupta pentru libertate, deci, un moment destul de împortant din istoria românească, iar această Revoluție a fost descrisă chiar ca fiind un fel de luptă a poporului, dar, surpriză, după-amiaza au fost predictib între ei elitele din sistemul de forță care au predat conducerea lui Iliescu și cu favoruri mai mult decât dubioase, da, dubioase, ceea ce s-a întâmplat a dus la mii de victime printre oameni nevinovați care au plătit cu sânge pentru o libertate care se dovedește a fi mai mult o păcăleală!.
Deci, de ce s-a întâmplat asta? Pentru că, vezi bine, a început un nou deceniu plin de probleme și neajunsuri, o luptă continuă cu rămășițele comunismului, iar reanimarea acestei idei de a ieși din sfera de influență a URSS a venit multiplu după ’91, dar mai luptăm cu urme de comunism mai ales în anii ’90, cu o sărăcie și o disperare cand nu puteai să știi de la o zi la alta ce-ți rezervă viitorul, iar UE, da, intrarea în UE, abia după ’99 a luat ceva avânt – dar asta, per total, cam prost din partea elitei noastre politice care mai bine se ocupau de alte inepții decât să ne aducă prosperitate!
Și, în fine, când am discutat cu un cetățean român, un tip care a pierdut tot în acea vreme, iar acum în 2023 a ajuns să fie desconsiderat de aceleași elite care în ’89 promiteau libertatea, a spus el cu amărăciune că „mai bine venim cu rușii la putere pentru că ăștia de acum sunt un haos total!”. La jumătate de cuvânt, mi-a cedat și eu am zis că, sincer, nu cred că rușii ar aduce ceva mai bun, dar ne tot întrebăm, unde este dreptatea în țara asta, de parcă totul s-ar fi îngropat în acel Crăciun dramatic.
La recent întâlnirea din Berlin, România nu a fost reprezentată, iar, da, asta este ceva crunt dacă ne gândim cât de puțin importanți suntem pe scena internațională la ora actuală; nici președintele și nici prim-ministrul nu au fost acolo. Ce să mai spunem de reprezentările celorlalte state ce erau ca „pe val” și la noi, din contră, suma asta e ca un spionaj, o tăcere care trebuie să ne facă să stăm pe gânduri, în contextul sărăciei naționale din ultimii ani și cu alegeri recente date peste cap.
După toate astea, cred că nevoia de a schimba clasa politică e din ce în ce mai stringentă și se pare că tot mai mulți români realizează că, în spatele ușilor închise despre ce se întâmplă cu destinele noastre, totul se reduce la o „performanță” de la un guvern la altul, și asta este un imperativ național pe care nu-l putem ignora, căci viitorul ne urmărește, iar, sperăm să nu ne ajute din nou Dumnezeu să nu fim puși din nou în genunchi.
