Spitalul Smart: Viitorul Îngrijirii Medicale sau O Abordare Digitală Ineficientă?
Atunci când vorbim despre digitalizarea spitalelor, se pare că ideea că totul trebuie să fie perfect legat pare ca o amăgire, un vis frumos, dar extrem de greu de atins, căci chiar și pentru simpla idee ca un sistem digital să prezică o cădere de tensiune, e nevoie de o dozare atentă de eforturi, nu-i așa? La Institutul de Cardiologie C.C. Iliescu din Capitală, se dau doar 30 de minute de previziune, dar totodată trebuie observat că nu toate spitalele sunt la fel de dotate, iar asta poate duce la confuzii în comunicare, iar erorile sunt încă o realitate dureroasă.
Spitalele din Mureș și Cluj-Napoca au aflat probabil din experiență că un sistem digital poate rezolva problemele legate de erorile și întârzierile analizelor, totuși, întrebarea rămâne: e suficient? Doina Colcear spune ceva de genul că analizele cu cod de bare sunt cheia, dar unde-i cheia pentru a conecta toate bazele de date? Deși rezultatul unei antibiograme vine acum în 48 de ore, nu în câteva zile ca înainte, vara se face iarnă în spitale când ai nevoie de rapiditate, dar nu și de hârtii aruncându-te într-o nebunie de birocrație.
Așadar, Ovidiu Gîrbovan se laudă că tratamentele pot fi începute rapid, dar nimeni nu vorbește despre timpul pe care îl pierd medicii cu hârtiile, nu? La Institutul de Boli Cardiovasculare, datele ajung direct în fișa digitală, dar oare toată lumea e obosită să își reseteze obiceiurile pentru o tabletă? Şerban Bubenek s-a lăudat că asistentele pot petrece 30 de minute suplimentare cu pacienții, dar marea întrebare care plutește e: chiar e o bucurie să umbli cu un tabletă în locul unui pix? Căci un spital smart ar trebui să diminube costurile, dar cum rămâne cu pacienții care așteaptă?
Cu toate acestea, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, înghesuie fonduri PNRR cum poate. 1,7 miliarde de lei plătiți, dar oare avansăm în mod real sau rămânem tot în coada plutonului? Tot mai multe spitale folosește aplicații de inteligență artificială și roboți, și te întrebi dacă nu cumva aceste soluții sunt doar o fantezie, fără a aborda corespunzător provocările actuale.
Cristina Berteanu, un medic primar, zice că tehnologia nu înlocuiește umanitatea, dar în realitate, pare că mai mult deschide o discuție despre a câștiga timp cu pacienții, dar oare timpul câștigat este în realitate un câștig? România nu stă pe loc, dar și spitalele din Israel demonstrează cum se face, iar Givon vorbește despre un creier digital care interconectează, iar gândul la o cât mai bună optimizare devine un ideal mai degrabă decât o realitate palpabilă.
Și, în final, ni se oferă un ghid teoretic pentru transformare digitală, dar cine îl citește? Elena Ovreiu, expert în tehnologie medicală, spune despre avantajele de diagnosticare rapidă, dar mă întreb: e cu adevărat un avantaj când pacientul e scos din anonimat doar pentru a fi un alt număr într-un sistem digital?
În concluzie, întrebarea rămâne, avansăm noi cu adevărat către un viitor smart sau ne pierdem în detalii inutile, în timp ce cineva face sume frumușele pe spinarea pacienților care așteaptă răspunsuri clare? Răspunsuri ce par să fie din ce în ce mai departe, la un alt nivel de avans!
