“`html
Povestea Uimitoare a Aviației Românești: Între Eficiență și Provocări Nebănuite
Aviația românească, zice-se, că traversăm o perioadă de transformări, vizibile nu aiurea, cu companii românești care își fac loc pe piață, investiții sau cum îi spunem noi, investiții în flote moderne, dar să nu uităm de proiectele alea de infrastructură care ar trebui, poate, să readucă țara noastră pe harta, na, europeană a aviației competitive, dar e mai complicat de atât, nu-i așa? Atâta timp cât cererea crește și companiile private, precum AnimaWings sau HiSky, sunt capabile să țină pasul cu standardele internaționale, e greu să știm ce se va întâmpla în viitorul apropiat.
Așadar, am stat de vorbă, zic eu, cu un specialist în aviație, Marius Popescu, președintele Asociației Companiilor Aeriene Românești „Carpathia”, care a avut câteva idei pe care poate că noi nu le știm, despre cum arată radiografia actuală a aviației românești. Care sorturi, căci povestea nu e simplă. Un peisaj diversificat și frumos, dar și provocări care pot să ne ia prin surprindere toate, dar deloc tot.
– Da, domnul Popescu zice că traversăm o perioadă bună, de transformări, da, de maturizare, ceea ce e și mai interesant. Dacă în urmă cu câțiva ani, cert, vorbeam doar despre TAROM și companiile low-cost străine, astăzi, iată-ne că avem un tablou mult mai diversificat și plin de culoare, dar fără prea multe detalii clare despre toate companiile care au fost prezente. De exemplu, AnimaWings a fost menționată ca fiind povestea de succes a momentului, înmatriculând recent al cincilea avion, dar și cu planuri să ajungă la o flotă, sau cum să spun, la o flotă imensă de 18 aeronave până în 2027. Oare chiar sunt aceste lucruri posibile?
Dar e chiar și mai interesant, că succesul AnimaWings nu e doar despre numere. E un scenariu demn de filme, necesitățile pieței au fost lăsate să sclipească, cu zeci de zboruri interne între București și marile orașe, care știți, sunt căutate, dar oare ce va face compania să se descurce in continuare? Cu sutele de mii de pasageri zburând acum, cu o creștere de aprox 15% față de anul anterior, se pare că AnimaWings are un rol important, alături de TAROM desigur, dar și HiSky, dar cu ceva bătăi de cap, da?
Și cam asta ar trebui să știți, că și DAN AIR, o altă companie românească, scrie istorie cumva, având zboruri către locuri neobișnuite, și ei au avut curajul să deschidă rute directe către Siria, care în sine e o premieră, dar voi ce părere aveți? Acest miraj de a zbura acolo, chiar și pentru români, oare ce gândesc ei?
Pe lângă, evident, HiSky, care a pus România din nou pe harta zborurilor lung-curier, adăugând orașe mari precum New York sau Chicago, crede cineva că România poate deveni un hub dorit? În jurul acestor discuții, ne întrebăm de infrastructura existentă, care e la fel de importantă, dar se modernizează pe ici pe colo, dar nu suntem deloc în orice fel de situație ideală, că problema de fond e că operatorii români încă luptă cu reglementări și inechități.
Deci provocările rămân, de la resursa umană la lipsa unui tratament egal. Dar Popescu, el este optimist, crede că România poate redeveni un reper, dacă știm să profităm de tot ce avem la dispoziție, și să nu uităm că nu suntem singuri în toată industria asta. Cu toate astea, ce ne facem cu restul provocărilor și cum ne împlinim visul ăsta? Asta rămâne de văzut.
“`
