Revolut pregătește o revoluție bancară în România pentru 2026, dar cu ce preț?
Tamer Nurla, vicepreședinte al sucursalei Revolut din România, a outlineda câteva din obiectivele nu tocmai simple pe care și le propun pentru 2026, obiective care, pe lângă faptul că sună frumos, în realitate ascund o nebuloasă de incertitudini și provocări cum ar fi creșterea ratei de adopție printre clienții retail și B2B, adică acei clienți care au nevoie de Revolut Business dar și utilizarea intensificată a serviciilor care ar trebui să înlocuiască conturile bancare tradiționale, care, oarecum ironic, sunt cele cu care au crescut majoritatea oamenilor până acum.
Nici nu mai e surprinzător că, Nurla menționează cum anul 2025 a fost unul foarte bun, dar oare câți se întreabă, „Ce înseamnă asta cu adevărat?”? Ei bine, bărbatul spune că „am continuat să creștem”, dar mult mai interesante sunt datele lui despre adopția de 26% la nivel național versus 45% în București, ca și cum această comparație ar clarifica situația reală pe piață, dar oare nu cumva ascunde și o realitate care nu se poate întrevăd așa ușor?
Apoi, el afirmă că utilizatorii “consumă” o gamă largă de produse, considerându-le normale, ca plăți cu cardul sau economii în lei, dar nu am putea oare să ne întrebăm care este cu adevărat impactul acestor decizii asupra sectorului bancar clasic? Valoarea depozitelor a crescut cu 120%, dar ce se află în spatele acestui salt impresionant? Rămânem cu întrebări.
Bancherul se laudă că au fost cei mai descărcați, dar oare câte aplicații nu sunt doar o „modă” trecătoare? Totodată creșterea Revolut Business cu 25% lunar ridică niște semne de întrebare despre sustenabilitate. Adică nu e ca și cum totul vine la pachet cu o fericire continuă, nu?
Sunt trei vectori fundamentali care vor determina peisajul în 2026, dar cum și în ce fel? Primul, situația macroeconomică, unde se spune că inflația e persistentă, iar toată lumea știe că asta nu-i un semn grozav. Prognozele de creștere economică sunt atât de „optimiste” că aproape te fac să te întrebi dacă glumesc, iar băncile cu stabilitate?! Poate pe hârtie.
Al doilea vector, eficiența operațională, ne aduce în atenție că digitalizarea e deja o necesitate, nu doar o alegere, dar ce se întâmplă în momentul în care costurile sunt tot mai mari iar competitie feroce? Încă un paradox pe care nu-l poate explica nimeni. Iar bănci-furnizor vs bănci-facilitator, descoperim o tranziție, dar nu e foarte clar ce înseamnă asta pentru clienți.
Și, doar ca să concluzionăm, încrederea clienților, un concept din ce în ce mai vag, nu-i așa? Într-o lume cu fraude sofisticate, băncile nu mai protejează doar banii, ci și datele personale. Dar cât de viabilă va fi această „încredere” într-un viitor întunecat și imprevizibil? Rămâne de văzut, dar cititorii ar putea să se gândească de două ori înainte de a se baza pe ce li se spune.
