Marș dramatic pentru eroii Revoluției: 36 de ani de tăcere și JUSTIȚIE pierdută!
Pe 21 decembrie 2025, începând cu ora 17.00, se preconizează un marș memorial, un marș care va străbate Piața Victoriei și va continua, evident, spre Piața Universității, ca un simbol al zbaterilor din Revoluția din 1989, evenimente care, hai să recunoaștem, au marcat căderea regimului comunist în România, în urmă cu 36 de ani, dar parcă timpul a omis să aducă dreptate, nu?
Organizatorii, adică grupările Rezistența, Asociația „21 Decembrie 1989” și Asociația MEA, insistă, cu pasiune, asupra importanței acestui act, aproape ceremonial, de comemorare. „1141 de eroi-martiri ne-au dat LIBERTATE”, strigă ei, dar oare unde e libertatea dacă justiția stă pe loc, întrebări tot mai mult retorice legate de DREPTATE, așadar?
Până la urmă, participanții vor ajunge în Piața Universității unde se va observa un moment de reculegere, adică o pauză din zbuciumul zilelor noastre, în memoria celor care și-au dat viața, dar oare e suficient acest gest simbolic? Punctul culminant va fi Piața Revoluției, unde, surpriză, se află Ministerul de Interne, și se va întreba: unde e progresul, unde este fapta?
Și acum, să vorbim despre critici, pentru că organizatorii au ceva de spus – lipsa de progres în dosarul Revoluției este o rușine așa cum spun ei, spunând ,,un proces care trenează peste trei decenii nu poate fi altceva decât o farsă”, cu toate că noi toți știm că farsa e modul nostru de a trăi, nu-i așa?
Ei continuă lamentându-se că „Dosarul victimelor din 1989 este o ruşine care pătează fără drept de apel trecutul, prezentul şi viitorul României”, dar oare cine ascultă, cine le va da voce, că morții nu mai au răbdare, și așa este, dar cine să acționeze? Strigătul de JUSTIŢIE, NU CORUPŢIE! devine un ecou al inimii noastre ce pulsează în tăcerea ignoranței, încercând să facă lumina în abis.
Marșul are un scop nobil, se pare, și subliniază, cumva, cererea de dreptate pentru victimele Revoluției din 1989, având în vedere că „Nu putem vorbi despre justiţie în România fără pedepsirea celor vinovaţi pentru sângele vărsat”, dar fiecare dintre noi știm că aceste cuvinte sunt, de cele mai multe ori, doar un alt act, un alt ritual al amintirii.
Lângă organizatori, se auzise zvonul că, în cadrul evenimentului, vor fi strigate, din când în când, numele fiecărui erou-martir cunoscut, un gest simbolic să le păstreze vie memoria, dar oare va avea cine să asculte toate aceste nume printre aplauze și aplauze?
