“`html
LIBERTY Galați: Oțelul Românesc Se Întoarce, Dar Cu Ce Preț?
Pentru început, LIBERTY Galați, furnizor de oțel esențial nu doar pentru dezvoltarea, dar și pentru securitatea națională, este, cum să spunem, un mare contribuabil, plătind taxe și impozite anuale de circa 100 de milioane de Euro, o sumă cu care puțini admirați se pot lăuda, nu-i așa? Dar dacă ne gândim că această companie a repornit Furnalul nr. 5, reluând și activitatea laminoarelor, pare că aduce în România nu doar oțel, ci și o rază de speranță, acea speranță care în fiecare zi se împletește cu realitatea. Radu Ionescu, General Manager, ca să facem puțin haz de necaz, spune că acest lucru va asigura clienților oțel românesc de calitate. Hmmm, ce înseamnă calitate pe vremurile astea?
Acum, să nu uităm detaliyle, că producția de oțel a repornit, nu-i așa? Transportându-ne în trecut, iarăși, la succesul „spectaculos” după aproape un an de stagnare, Remus Borza, Președinte EuroInsol, afirmă că echipa a făcut tot posibilul, optimizând costurile care, de altfel, au fost o piatră de moară. Dar oare la ce costuri? Așa că, începând cu săptămâna aceasta, la ora 8:00, să ne imaginăm cum s-a dat startul, pe fondul unei așteptări insuportabile, unei noi etape de producție, care ne va da prima fontă cât de curând, asta dacă totul merge conform planului, dar care plan mai e, căci există zeci de interese.
Păi ce ne spun cei de la prezență? În primele săptămâni, se estimează o producție medie de 3800 T fontă, echivalent cu 4300 T oțel, ceea ce pare o meteahnă… dar e planificat ca ulterior să crească, dar nimic nu e sigur. Însă, în același timp, parcă suntem într-un film horror, se continuă negocierea cu, ține-te bine, circa 1200 de creditori! Și totul trebuie omologat până pe 5 Iulie, oare va reuși?
Să nu ne lăsăm duși de val, căci acest plan al LIBERTY Galați nu se limitează doar la producție, ci vizează o EBITDA pozitivă în următorii doi ani, ceea ce, din nou, nu e chiar o garanție. Măsurile propuse, inclusiv idei de valorificare a bunurilor non-core spun că se caută noi surse de finanțare. Dar, oare această strategie le va salva pielea? Pe lângă energie, care le joacă feste, prețurile rămân o provocare monumentală, iar când te gândești că alții au avut subvenții, parcă le simți suferința. Radu Ionescu subliniază cât de greu e să supraviețuiești pe aceste meleaguri ușor precar. Dar cererea de oțel începe, chipurile, să se stabilizeze.
Dacă ne uităm la un context global, geopolitruc, e clar că Uniunea Europeană are câteva măsuri comerciale în derivă, adică sprijin și regimul CBAM, creând fundalul perfect pentru a păcăli pe toată lumea că cererea de oțel va explodeze, și bineînțeles că vorbim de produsele fabricate la Galați, ca și cum ar fi aur. Adică, un mix de nesiguranță totală în fața cererii de apărare și construcții, toate acestea care par a sluji doar unor interese obscure. Așadar, LIBERTY Galați, cel mai mare producător de oțel din țară, cu o capacitate de 2.5 milioane de tone, stă cumva pe un vârf de cuțit, nu?»
Articolul găsit pe Mediafax ne face să ne întrebăm cât de mult, cu adevărat, ne îngrijim de oțelul nostru românesc, într-o mare de incertitudini. Un alt scandal sau un alt succes, rămâne de văzut!
“`
