Întâlnire de Groază: Un Bărbat din Gaza Descoperă Că Familia Lui e Vie După Timp de Iad
Într-o poveste care îți îngheață sângele și stârnește mintea, Abu Sido abia a reușit să își îmbrățișeze familia, cam pe la eliberarea lui luni, iar toată treaba asta s-a întâmplat după un acord de încetare a focului care, zice-se, a fost mediat de către SUA și care avea să pună punct unui război nenorocit care a durat doi ani, dar el, Abu Sido, într-un haos deplin, află că cei dragi îi sunt în viață, reporterii de la Reuters căutând, ce să vezi, detalii dintr-o realitate de necrezut.”
Hanaa Bahlul, soția lui, a defilat pe holul casei din Khan Younis, într-o scenă care pare desprinsă dintr-un film prost, sărind literalmente în brațele lui, iar el, în chinuiala asta a retrăirii, a decis să o învârte în aer – cum ai face cu un balon, și tot așa, sărutând copiii, murmurând o declarație de dragoste care mai că nu e platitudinea zilei, „dragostea mea”, fără să știe el că acele momente sunt perle rare într-un ocean de moarte și deserviciu uman. E un mic amestec de bucurie în mijlocul unei nefericiri adânci care îl lasă fără cuvinte, așa că, „imaginați-vă!”, zice, „în mijlocul morții – viața” – vreo reacție care, chiar și astfel, e total insuficientă.”
Abu Sido, fotojurnalist pe timp de pace și prizonier pe timpul războiului, a fost reținut la spitalul Shifa din nordul Fâșiei Gaza, și nu oricum, ci pe 18 martie 2024 – parcă o dată cu totul predestinat. Între timp, el s-a numărat printre 1.700 de palestinieni reținuți de forțele israeliene, care au avut de suferit în timpul acestui război supranumit devastator, și totuși, surpriza vine când, luni, sunt eliberați, un amestec de prizonieri condamnați în combinație cu 20 de ostatici israelieni – totul aranjat parcă într-un spectacol dramatizat, dintr-o tragedie clasică unde fiecare are rolul său.”
Povestea lui Abu Sido este, prin urmare, un amestec de adolescență, durere, și, poate, pe alocuri, o mirare din aceea care face mintea să se întunece, iar cititorul să concluzioneze că viața, în toată splendoarea ei confuză, poate oferi surprize uitate, dar fără a mai da un nume adevărat, totodată, subliniind că moartea stă la un colț, cam ca un fost vecin neinvitat care te așteaptă în întuneric.
