Varză murată, inspirată de rețeta lui Radu Anton Roman. Descoperă secretul acestei mâncăruri tradiționale, pregătită în fiecare toamnă. Ingredientele esențiale și pas cu pasul de urmat pentru a obține un rezultat perfect.
Varză murată, la fel ca Radu Anton Roman. Pontul esențial pentru gospodine
Varză murată, la fel ca Radu Anton Roman. Descoperă pontul esențial pe care trebuie să-l știe toate gospodinele pentru a evita înmuierea legumei și pentru a o păstra proaspătă cât mai mult timp. Un aspect vital este recipientul, care trebuie să fie făcut din stejar.
Conform indicațiilor din cartea Bucate, vinuri și obiceiuri românești, butoiul trebuie să aibă și o cană din lemn de cep sau de metal, prevăzută cu un robinet la capătul liber. Un alt secret se referă la varză.
Căpățânile de varză trebuie lăsate afară timp de două săptămâni, pentru a fi atinse de brumă și a deveni mai fragede, în timp ce butoiul de stejar este spălat și lăsat cu apă și un kilogram de var nestins în interior, timp de o zi întreagă.
Aceasta operație curăță complet butoiul de impurități. Ulterior, se spală din nou cu apă clocotită. Pentru a prepara murăturile, aveți nevoie de următoarele ingrediente: 20-25 de varză, 20 de crengi de mărar uscat, 10 rădăcini de hrean și 10 legături de cimbru uscat.
De asemenea, veți avea nevoie de aproximativ 1,5 kilograme de sare grunjoasă, 3-4 gutui galbene, 4-5 pumni de boabe de porumb și un pahar de boabe de piper. Rețeta lui Radu Anton Roman este simplă și nu necesită mult timp de pregătire.
Cum se prepară varza murată
Varza se curăță de frunzele exterioare și se scobește în zona cotorului. Legumele se așază în butoiul de lemn cu scobitura în sus, iar în fiecare spațiu se adaugă sare. Primul strat trebuie să conțină și frunze de varză, cimbru, mărar, boabe de porumb și felii de gutui.
Se adaugă și câteva rădăcini de hrean. Se adaugă următorul strat de legume și se repetă procesul până când butoiul de stejar este plin. Lângă cep se pune o împletitură din crenguțe de mărar, pentru a evita blocarea robinetului și pentru a permite scurgerea zeamei.
Zeama trebuie scosă și turnată înapoi de mai multe ori, până când sarea depusă pe fundul butoiului se dizolvă complet. Ultimul strat trebuie să fie de sare, nu de varză. Capacul se închide bine și se apasă cu o lespeziță de gresie pentru a împinge varza în jos mai repede.
Butoiul este acoperit cu o cârpă curată și se lasă astfel timp de o zi și o noapte, fără să fie mișcat sau atins. Dacă varza nu are suficientă apă pentru a fi acoperită, se adaugă apă fiartă și răcită.
La o săptămână după acest proces, se golește butoiul prin robinet, zeama se amestecă și se toarnă din nou în butoi. Acest proces se repetă până când varza este complet murată. Butoiul, capacul și lespezile se șterg cu un prosop înmuiat într-o băutură alcoolică tare, precum rachiu.
Zeama trebuie trasă la intervale de 10-20 de zile, în funcție de temperatura exterioară. Varza murată din butoi poate fi consumată în aproximativ 3 săptămâni de la punerea în butoiul de stejar.
