Rețeaua electrică din România: O bombă cu ceas?

Rețeaua electrică de transport din România, construită în mare parte în timpul regimului comunist, este îmbătrânită și prezintă riscuri semnificative pentru securitatea energetică a țării. Doar 5,5% din liniile electrice de transport existente au fost realizate după anii 2000, conform datelor oficiale. Deși România a scăpat de o pană generalizată de curent în timpul valului de caniculă din iunie 2024, care a afectat Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația, riscul de întreruperi în furnizarea energiei electrice rămâne ridicat, în special în contextul schimbărilor rapide din sectorul energetic european.

Transelectrica, compania care asigură transportul, importul și exportul de energie electrică în România, împarte țara în zece zone din perspectiva capacităților de producere a energiei electrice. O analiză realizată de portalul InfoClima evidențiază o congestie a resurselor energetice regenerabile în zona Dobrogei, care are de trei ori capacitatea zonei Moldovei. Deși Transelectrica a adăugat 848 MW în disponibilitatea rețelei pentru zona Moldovei în 2024, cererile au crescut cu un ritm mai accelerat de 1.500 MW, conform lui Victor Gavrilă, manager EnergiaTa, o organizație ce susține producătorii de energie din surse regenerabile.

Câtă energie poate importa România?

România, prin intermediul Transelectrica, face parte din ENTSO-E (Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport pentru Electricitate), o organizație care coordonează tranzacționarea eficientă a energiei electrice între țările membre UE. În momente de surplus al producției de energie, România poate importa din țări vecine, cum ar fi Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria sau Republica Moldova, dar există limite ale cantităților de energie care pot fi importate. De exemplu, România poate importa maxim 1.560 MW din Bulgaria, 800 MW din Ungaria sau 500 MW din Serbia. Consumul maxim al României a fost de 8.500 MW, înregistrat în iulie 2024, când temperaturile au depășit 34 de grade Celsius în toată țara.

În perioada caniculară a lunii iulie, România a importat energie la prețuri foarte mari din cauza deficitului de energie electrică produsă național. Producția energiei eoliene a fost scăzută din cauza lipsei de vânt, iar parcurile fotovoltaice au fost mai puțin eficiente din cauza temperaturilor diurne. Lipsa unui sistem național de stocare a energiei a contribuit la creșterea prețurilor la energie electrică. Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie a criticat lipsa de investiții în stocarea energiei, arătând că un sistem de stocare de aceeași capacitate ar costa de trei ori mai puțin decât centrala de acumulare prin pompare Tarnița-Lăpuștești, un proiect nefinalizat.

România cumpără de obicei energie din Bulgaria, Serbia și Ungaria și exportă, când există surplus, mai ales în Ucraina și Republica Moldova. Prețurile energiei electrice sunt, în general, similare în țările din care România importă energie. Comparativ, în februarie 2024, România a exportat energie electrică la un preț de 69 de euro/MW.

Pe fondul acestei crize energetice, România rămâne codașă în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de energie electrică. Românii consumă mai puțin de 2.000 kwh anual, comparativ cu bulgarii care consumă 4.000 kwh pe an și suedezii care consumă 9.000 kwh pe an.

Tranziția către energia verde

Structura de producție a energiei electrice din România a fost puternic influențată de retragerile din exploatare ale unor centrale electrice care funcționau pe cărbune sau pe hidrocarburi. Din 2017, au fost retrase capacități totale de 5.508 MW, echivalentul a 22% din capacitatea totală. România are planificate capacități noi de energie regenerabilă, 1.500 MW doar în 2024, dar în același timp va trebui să scoată din exploatare capacități din surse poluante, inclusiv 1.140 MW până în 2032. Tranziția verde poate fi o sabie cu două tăișuri, având în vedere că statul nu a înlocuit în același ritm centralele pe cărbune pe care le-a scos din activitate. În timpul valului de caniculă din iulie 2024, a fost nevoie de punerea în funcțiune a unor centrale pe cărbune pentru a compensa cererea uriașă a consumatorilor români.

În timpul iernii, România este un exportator net de energie electrică, dar vara, din cauza temperaturilor ridicate, producția de energie hidroelectrică și eoliană este scăzută. Această discrepanță se reflectă în nevoia de a importa energie din țările vecine. România și-a atins mai devreme țintele de reducere a gazelor cu efect de seră, dar nu a făcut-o pe principii de dezvoltare durabilă, avertizează Victor Gavrilă. Este esențial să se țină cont de faptul că obiectivele de reducere a emisiilor sunt comparate cu datele din 1990, un an în care industria românească a fost în declin, ceea ce a dus la reducerea emisiilor.

Soluții pentru perioadele de caniculă

Pentru a face față riscurilor de penă de curent și pentru a asigura o tranziție energetică echilibrată, sunt necesare investiții semnificative în infrastructură, stocarea energiei și dezvoltarea resurselor umane. Transelectrica a anunțat că va dubla capacitatea transfrontalieră de import/export a energiei electrice cu țările vecine, de la 3.370 MW în prezent la 7.050 MW în 2030. De asemenea, sunt planificate lucrări de modernizare a liniilor electrice de înaltă tensiune. Distribuitorii regionali de energie au demarat demersuri de întărire a rețelelor, dar eforturile sunt încetinite de lipsa resurselor financiare pentru a realiza investiții fără a crește substanțial tarifele la consumatorii finali.

Investițiile în stocarea la scară largă, cu acumulatori de energie electrică și centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj, sunt cruciale pentru a asigura o tranziție echilibrată către energia curată. Centralele fotovoltaice și eoliene au o producție discontinuă, ceea ce necesită investiții consistente în sisteme de stocare a energiei pentru a putea gestiona eficient energia regenerabilă.

Colaborarea consumatorilor prin ajustarea comportamentului de consum este un alt factor important în atenuarea crizelor din perioadele cu caniculă. Deși apelul ministrului energiei la responsabilitatea civică a populației prin reducerea consumului de energie electrică din intervalul 18.00 – 21.00 este corect din punct de vedere tehnic, este nevoie de o soluție mai eficientă și mai sustenabilă, cum ar fi implementarea tarifelor dinamice orare. Tarifele dinamice ar oferi consumatorilor stimulente financiare pentru a-și ajusta consumul de energie în funcție de prețuri, prin amânarea sau programarea consumurilor de energie în perioadele cu prețuri mai mici. Acest proces necesită modernizarea infrastructurii, inclusiv implementarea contoarelor inteligente, proces care este deja în derulare.

Nu în ultimul rând, este nevoie de o forță de muncă specializată în domeniul energetic. În ultima perioadă, sectorul energetic a devenit mai atractiv pentru absolvenții de liceu, dar sunt necesare investiții în pregătirea forței de muncă pentru a asigura o tranziție energetică de succes.