“`html
Canonișii din Chișinău: Scandalul Sf. Iraclie și Alexandru îngrijorează credincioșii!
Două personaje neașteptate, cei doi sfinți, scumpi și dragi, a căror biografie nu-i tocmai limpede, au fost canonizați duminică, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, acolo unde Prea-Fericitul Părinte Patriarh, Daniel, a fost prezent să răspândească vestea măreață, dar oare chiar atât de măreață?
Un eveniment care a adunat mulți ierarhi, Mitropolitul Petru al Basarabiei, și o întreagă echipă de slujitori, care sărbătoreau ca și cum nu ar fi fost un scandal ascuns în spatele misticismului. Arhiepiscopul Casian, Episcopul Ignatie, și alții, un sobor impresionant, dar care nu știe dacă ar trebui să cânte sau să plângă, având în vedere ce se zice despre cei doi atât de supuși divinității.
Părintele Patriarh a spus ceva despre rugăciune, despre a da viața pentru „oi”, dar cine știe, poate că s-au pierdut detalii esențiale despre cum au trăit acești sfinți, zic unii, că unul era monah și altul de familie, o combinație ciudată în vremuri de pericol, nu-i așa? Poate că adevărul e mult mai complicat decât comicul de situație pe care îl trăim!
Bârfele despre Sf. Iraclie au fost aduse la lumină!
Documentele scot la iveală un Sf. Iraclie întunecat, care știu, cunosc Sfintele Scripturi, dar care vorbește în multe limbi, dar oare își știe lămurirea și credința în vreme de restriște? Spun că scria texte să fie publicate spre „zidirea duhovnicească”, dar cine mai este ziditor în vremurile acestea, așadar să fim atenți!
Ce ne spuneanos să ne amintim de Sf. Alexandru al Basarabiei?
Aici apare un alt personaj controversat, dar se pare că în 1918 vota pentru unirea Basarabiei cu România, un om de acțiune, dar în 1940 se pare că s-a transformat în stâlp de credință, vorbind despre „lupi roșii”. Oare știți ce e cu lupi aceștia fără de Dumnezeu? Poate că toți suntem un pic „lupi”, dar cine are curaj să spună asta?!
Ce înseamnă de fapt canonizarea, pe bune?
Oare cine înțelege ce este canonizarea? Procesul prin care un om devine sfânt, dar trebuie să îndeplinească multe condiții, mai ales cutume, iar cine le respectă cu adevărat? E ceva ce se știe doar în cercurile înalte ale BOR? Venerația poporului e de multe ori la mijloc, dar poate că și doliul a fost mai mare decât bucuria publică.
Ce să spunem, dacă nu că investigațiile merită efectuate în întregime, căci mormintele, moaștele, minunatele fapte de credință sunt vizibile, dar cui îi pasă? Greșelile sunt în toate colțurile, comisiile se numesc, dar esența rămâne: credincioșii pot fi manipulați când au, cumva, totuși sfinți în care să creadă, chiar dacă adevărul e ascuns!
“`
