Mihai Mălaimare a susținut penultimul său spectacol cu o zi înainte de ziua lui de naștere care a fost în 27 august. Ultimul avea să fie chiar ziua următoare, dar a fost amânat din cauza tragediei de la Crevedia, potrivit Primăriei Municipiul București. Actorul a spus că de ziua lui nu își dorește nimic, ci doar să poată să-și țină și ultimul spectacol, iar apoi să meargă la nepoata sa care are un an.
Ultimul spectacol pe care îl va avea actorul nu a fost încă reprogramat. Cei care doresc să-l vadă pe Mihai Mălaimare pe scenă în piesa aniversară pot urmări aici programul evenimentelor din cadrul proiectului Străzi deschise.
La 73 de ani, Mălaimare a jucat penultimul spectacol pe Calea Victoriei, în stradă, printre oameni. Spectatorii i-au înmânat flori, iar el a dăruit, la rândul său, un buchet soției Anca Florea. „Nu am fost un soț prea bun. Am pus teatrul înaintea familiei ca un dobitoc”, a spus Mălaimare la finalul spectacolului.
Cu fața și mâinile vopsite până la cot și cu un frac negru, pe 30 de grade Celsius în soarele încă fierbinte de la sfârșitul de august de București, Mălaimare a intrat pe scena improvizată de pe Calea Victoriei, în zona Muzeului Național de Istorie. Aproximativ 200 de persoane a strâns actorul. Stau pe jos, pe scările muzeului sau în picioare. Au venit să-l vadă pe actorul care a mai ținut încă un spectacol de pantomimă, după 50 de ani de spectacole.
„Mi-ar fi plăcut să-i văd mai mult”
Carmen a venit la spectacol alături de partenerul ei și are în mâini un buchet de trandafiri roz-portocalii. Sunt pentru actorul Mălaimare. „Păcat că se retrage… ceea ce face cu spectacolele stradale este foarte, foarte frumos. Actorii sunt de apreciat pentru că stau atât de mult îmbrăcați și costumați”.
O altă Carmen, tot iubitoare a teatrului și admiratoare a lui Mălaimare crede că teatrul ar trebui să iasă mai des în stradă, printre oameni: „Mi-ar fi plăcut să-i văd mai mult. Mie îmi e greu să merg până la teatrul Masca, locuiesc în Titan”. De asemenea, ea crede că teatrul stradal „îi face pe oameni să fie mai prezenți, e mai interactiv”.
„Dacă vrei să fii cineva, nu poți să mergi ca pe iarbă”
Înainte de a începe spectacolul, Mihai Mălaimare a povestit ce urmează să interpreteze. Este drumul actorului care trece prin șapte niveluri, văzute ca niște încăperi: prima este debutul actoricesc, prima scenă pe care joacă. Actorul găsește un costum pe care îl probează și i se potrivește – adică poate continua în această profesie. „E costumul meu, costumul care m-a așteptat, care-mi permite să pot fi în continuare actor”. Aici dă și de primul admirator care îi strânge mâna, deși tânărul actor nu simte că merită această admirație, povestește Mălaimare.
