În Târgul Secuiesc, din cei 18.000 de locuitori, aproximativ 1.300 sunt de naționalitate română. Desi auzi uneori și cuvinte în română, majoritatea copiilor, părinților și profesorilor din jurul Școlii Gimnaziale Turoczi Mozes discută și se felicită în limba maghiară.
Județul Covasna are aproape 66% dintre unitățile de învățământ cu predare în maghiară, în timp ce în aproximativ 18% dintre școli se studiază în limba română și în 16% se studiază atât în maghiară, cât și în română. Doar Școala Turoczi Mozes din Târgu Secuiesc predă exclusiv în limba română.
Elevii se adună în curtea școlii, îmbrăcați în uniformele școlare, conform recomandărilor instituției, și își exprimă emoțiile așteptând să intre în clădire. Invitația conducerii școlii a fost anunțată într-un mesaj bilingv pe Facebook, dar majoritatea mesajelor din rețeaua de socializare sunt în limba maghiară. Două clase I, una cu predare în maghiară și una cu predare în română, se aliniază sub comanda învățătoarelor. În ciuda emoțiilor, micuții își țin strâns buchetele, care par mai mari decât ei înșiși.
Discursuri, de pe foaie
Școala Turoczi Mozes are în total aproximativ 500 de elevi împărțiți în 24 de clase. Deși nu toți au participat la festivitatea de deschidere, curtea școlii s-a umplut datorită prezenței părinților, bunicilor și cadrelor didactice. Un polițist tată, venit în uniformă, dirijează traficul în incinta școlii cu un zâmbet pe chip, încurajând șoferii să nu parcheze pe trotuarul din apropiere pentru a evita aglomerația. Câteva mașini deja parcate în curte îngreunează vizibilitatea participanților la ceremonie.
Pentru cei mici, a fost pregătit un decor special în formă de arc, decorat cu flori de culoare lila, sprijinit de doi elevi mai mari. Festivitatea începe la ora 9, așa cum a fost anunțată, cu lecturi de texte în limba maghiară și apoi în limba română, care conțin urări de bun venit și anunțuri privind ordinea discursurilor.
Primul discurs este ținut de directoarea școlii, Maria Terezia Voloncs. Cu o rochie roșu corai și un sacou înflorat, doamna directoare ține un discurs în limba maghiară, care se prelungește puțin prea mult, provocând o ușoară plictiseală în rândul audienței. Doamna directoare continuă să vorbească încă cinci minute, citindu-și discursul cu calm, într-o liniște similară celei dintr-o sală de examen. Părinții își caută copiii, privesc drapelele școlii și drapelul României, își balansează bebelușii în cărucior și încercă să se sprijine în mașini pentru a vedea mai bine.
Momentul „bobocilor”
Directorul adjunct, Decebal-Ilie Moroianu, urmează la microfon și citește și el un discurs pregătit dinainte în limba română. După câteva cuvinte de salut și câteva referiri la succes și muncă, primește aplauze pentru că nu s-a lungit prea mult.
Tensiunea crește pe măsură ce se apropie momentul fotografiilor de la începutul anului școlar. Din difuzoare se aude un cântecel pentru copii, iar elevii pornesc într-un marș ușor împiedicat spre arcada de flori. Unii se uită înapoi către mame, alții privesc în sus, spre învățătoare. În curtea școlii, înconjurată de blocuri, se simte o atmosferă încărcată de așteptare, de parcă toți își țin răsuflarea în fața unei noi începeri.
Elevii din clasele superioare își înconjoară dirigintele cu zâmbetul pe buze și nerăbdare. Cu trecerea timpului, toate emoțiile vor dispărea de pe fețele lor, indiferent de limba în care învață. Vor descoperi împreună oboseala și preocupările comune pentru noile schimbări în program.
După discursuri, momente muzicale și anunțuri la microfon, copiii se îndreaptă spre clase într-o coloană. Părinții și rudele se retrag, lăsându-i pe cei mici singuri pe treptele intrării. Rămân în urmă doar stația de amplificare.
