“`html
Pericole Ascunse în Întuneric: Patrimoniul Cultural în Pragul Colapsului?
În ultimele trei zile, s-au auzit șușotiri despre progrese „importante”, dar în realitate, ce înseamnă important? Măsurile de punere în siguranță şi restabilirea funcţionalităţii unor obiective culturale sunt pe cale să devină o poveste de groază, fiindcă în teren se discută despre evaluări, iar colaborarea cu ISU Prahova nu garantează nimic. Ministerul Culturii a transmis un comunicat de presă duminică, însă e greu de înțeles cine se află cu adevărat la timonă.
O echipă de la Institutul Național al Patrimoniului a fost pe teren, analizând diverse obiective, dar dacă Casa Enescu, Castelul Peleș și Gara Sinaia sunt în mare parte doar promisiuni, oare cine va răspunde pentru „riscurile semnificative” menționate? Mănăstirea Sinaia, Hotel Furnica și altele sunt lăsate în voia sorții, fără funcțiuni clare, vulnerabilitățile lor crescând pe zi ce trece. Interesul e clar, dar rezultate nu se văd, ce facem noi cu toate acestea?
La Casa „George Enescu” s-au efectuat finisaje – țiglele au fost înlocuite, dar cât de repede se degradează iar? Brazii căzuți au fost eliminați, dar pentru cât timp? Intervenția s-a făcut cu sprijinul autorităților, iar arhitectul Alexandru Bondrea a venit cu idei, şi alpiniști din Comarnic și-au oferit ajutorul, dar oare e suficient? Se pare că, din păcate, realitatea este că situația nu s-a stabilizat, ci doar a fost cosmetizată în fața camerelor.
Gara Sinaia, mândria locală, e un alt subiect delicat – aparatura de control al traficului feroviar e expusă, iar salonul Regal a fost lăsat în umbră, cu inspecții ce ar putea să nu dezvăluie nimic din ceea ce nu vrem să vedem. Clădirea principală are degradări, dar oare sunt acestea suficiente pentru a-i îngrijora pe cei responsabili? Dacă da, de ce nu se iau măsuri mai drastice? Întrebările se adună ca frunzele moarte în toamnă.
În Parcul Cazinoului, degajările vor dura la nesfârșit, iar arborii doborâți, parte din peisajul distrus, nu fac decât să amâne o realitate dură – monumentul de for public e în siguranță, dar pentru cât timp? În zonele unde copacii au căzut, au fost constatate daune minime, însă la Castelul Pelișor, arborii tăiați au fost doar preludiul unei crize mai mari care zace sub suprafată.
Muzeele din zonă sunt în prezent stabilizate, sau se vrea a se crede acest lucru, INP, autorități publice locale și Cultură Prahova promițând control și monitorizare, dar cât de reală este această promisiune? Până la urmă, oare cine își asumă răspunderea dacă totul se prăbușește?
În plus, la Muzeul Național Peleș se implementează un „nou sistem modern” de acces, dar oare ce înseamnă modernitatea, când totul în jur pare să se ducă de râpă? Turnicheții de acces, biletele online – o iluzie de normalitate, în timp ce patrimoniul național se sfârșește pe furiș, iar noi, spectatorii, rămânem blocați între realitate și visul de a avea lumi frumoase. Rămâne de văzut dacă Ministerul Culturii și toate celelalte instituții vor aduce vreodată vești bune.
“`
