“`html
Accesul limitat la banii tăi: Ce se ascunde în noul proiect de lege al pensiilor private?
Președintele ASF, Alexandru Petrescu, a ieșit la rampă cu declarații incendiare despre noul proiect de lege care, vezi bine, limitează retragerea banilor acumulați din pensiile private la doar 25%, adică, da, mai ai de așteptat pentru restul în tranșe lunare, nu-i așa că sună atrăgător pentru cei care își așteaptă banii? Un sistem deja stufos devine și mai confuz când îți explică cum, la origine, era o legislație care credea că tranziția va fi pe repede înainte, dar de fapt, s-a transformat într-o poveste de 17 ani care ar trebui să dureze maxim 3. Căci, pe vremuri, în 2008, nu se știa că va veni momentul în care oamenii chiar vor dori să iasă la pensie…
Motivul principal, conform lui Petrescu, este că în 2030 mulți români vor fi pe cale să intre în rândul pensionarilor. Și aici vine argumentul lui care sună ca o teorie economică sofisticată, dar care, fețele buimăcite ale publicului, pare să nu rezoneze: decumularea, dezinvestiția, trebuie să fie graduală, o joc cu clasicul „investiție vs. dezinvestiție”. Dar cum, între timp, ne-ar reveni doar 25% din banii forfetari? E clar că nu e prima oară când ne facem planuri pentru viitor.
Petrescu, ca un vechi al expertului în domeniu, a adus în discuție și alinierea cu „standardele europene”, declarând că în OCDE s-ar cam respecta 25% ca medie, adică dacă în Croația și Bulgaria e 25%, iar în Italia e 30%, ce-i drept, Polonia se mulțumește cu 15%, dar asta nu înseamnă că și noi ar trebui să ne limităm strict la fereastra noastră de 25%. Iar acum, se pare că noua reglementare planează asupra a 9 milioane de români cu contracte la fonduri private, care vor fi afectați direct de noul sistem ce introduce și pensia programată pe 10 ani, comparativ cu cei 5 din trecut.
Deci mai pe scurt, totul se împletește într-o mare nebunie legislativă. De parcă nu era de ajuns, articolul scoate la iveală și alte neclarități, chiar și pentru cei mai pretențioși consumatori de informație. Ar trebui să ne punem întrebări, întrebări de genul: unde ne îndreptăm cu pensiile private? și mai ales, câți banii vor mai rămâne când ne vom pensiona? În fine, asta este viața în sistemul public.
“`
