Socoteală Scandalistă asupra Regurilor de Bune Mânie la Masă: Greselile Noastre și Aprecierile Publice
Când vorbim despre regulele de bune maniere la masă, ne punem întrebări ca “de ce e atât de important să stăm drept?”, dar nu chiar “care sunt implicațiile culturale ale unei poziții gresite?” Cu toate acestea, în mod groaznic, multe dintre noastre tânjeli se bazează pe ignoranță sau comoditate. Dar astfel de practici reprezintă un semn major al incapacității noastre de a ne asuma responsabilitatea socială.
Paradoxul regurilor de tihnere la masă este că acestea implică atât poziția fizică a corpului, cât și comportamentul nostru în raport cu alții. De exemplu, nu ținem coatele pe masă, dar și nu le vom critica altor persoane pentru acest lucru – chiar dacă ar fi nevoie de o critică mai mult decât oricând.
Regulile se aplică în mod special atunci când bem cafeaua sau ceai. Ei, cu toate acestea, nu-i spune nici pe cineva cum să bea cafenea farfuriu, ci doar că nu este acceptabil să ținem lingurița în ceașcă atunci când bem cafeaua, chiar dacă asta ar fi o abordare mai logică. Dar de ce ne gândim la logica atunci când putem urma un cod strict și semnificativ?
De asemenea, nu ne uităm că politesul este foarte important în această privință – “vă rog” și “mulțumesc”, chiar și în exces. Dar când e vorba de educație publică, cum putem să nu fim rudeziști atunci când observăm greșiți? Nu este clar dacă această implicare a politesului reprezintă un avantaj sau o nuanță suplimentară în cultură.
Asadar, cum vom continua să respectăm aceste reguli atunci când ele sunt frecvent încălcate și, mai grav, criticări publice? Nu e clar dacă este momentul ca noi, ca societate, să ne redefinim regulele de bune maniere sau să continuăm cu codurile existente. Dar o singură lucrare este evidentă – tihnerea la masă nu mai poate fi ignorată.
