Controversele pierderii containerelor pe mare: o nouă regulă sau o nebunie globală?
Până la anul 2026, pe 1 ianuarie, pentru că trebuie să respectăm reglementările internaționale, se întâmplă ceva ce nu s-a mai văzut niciodată în lumea maritimă, căci e vorba despre raportarea containerelor pierdute pe mare, o obligație care vine datorită schimbărilor de la Convenția SOLAS, deci, cine a spus că marea e liniștită? Acum cu Organizația Maritimă Internațională, adică OMI, cum mai civilizat, se pune pe toată lumea cu arma la cap, armatori, logistică, asigurători, căci dacă nu se respectă e jale, jale, ce vină avem noi, să ne uităm la cer, cu capul în nori.
Responsabil nici mai mult, nici mai puțin căpitanul, care trebuie să raporteze rapid, fără întârziere, pierderea containerelor sau observații ale containerelor care plutesc ca frumusețile pe mare, chiar drăguț! Dar cine se gândește la statul costier chiulesc, cât e de complicat să raportezi sau să te nimerești adecvat cu notificările, dacă nu ești diplomat, ci doar un marinar care mai uită un container pe mare? Tot acest vacarm, practic, este responsabilitatea căpitanului, care se poate încurca mereu în proceduri, și să mai lase și firma de transport pe cap, în caz că lui i se poate întâmpla orice.
Regula asta e nu-i așa, bizară, se aplică peste tot, global, indiferent de pavilion, ceea ce implică haos logistic în toată splendoarea lui, că cine știe, cine e de vină, dacă n-are steagul unde trebuie. Și să nu mai zicem de partea tehnică, căci e un mecanism de raportare progresivă, una, două, așa cum te apuci să scrii un raport de școală, dar să aduci date și mai ales să ajungi la detaliile mari, că un raport de final e greu de realizat, cum te ajută să observi date incomplete?!
Digitalizarea e în viață, dar trebuie să te schimbi, deoarece OMI în noiembrie 2025 a aprobat Circulara Ccc.1/Circ.7, care stabilește modelul standard și nu vrei să fii pedepsit dacă nu te conformezi, așa că acum trebuie să ne adaptăm și sistemele internaționale, cu stândul în fața calculatorului, să ne uităm la cifre, grele și prăfuite, care vin din mare.
Statisticile sunt înfiorătoare, de la un minim în 2023, de parcă marea s-ar fi liniștit, dar apoi, bum!, s-a ajuns la 576 de containere pierdute, iar riscurile sunt mari, la ruine, că fiecare incident ar putea fi o provocare majoră pentru siguranța noastră. De exemplu, Capul Bunei Speranțe, unde se pare că în 2024 a fost o adevărată dramă a pierderilor, cu 35% din dezastrul global, că cine știe ce s-a întâmplat prin acolo, marea meteorică fiind într-o stare ciudată.
Dar pierderile astea nu-s doar probleme maritime, căci au adus probleme de mediu, cum să nu te gândești când ai de-a face cu poluarea coastelor, inclusiv în Regatul Unit, nu te lași, deșeurile de plastic plutesc, iar acum toată lumea e nebună să se conformeze și să declare corect ce au în containere, nu se știe, poate să fie un mister? Nici nu vrem să știm!
Costurile sunt imense, vorbisem de 370 de miliarde de dolari, incluzându-le pe toate, căci cine va plăti? Cu toate astea, transparența e cerută, îmbunătățind răspunderea, dar și provocând nervi și amărăciune pentru cei ce sunt implicați. Așa că pentru noi, transportatorii, n-o să fie doar o chichirez, ci un pas, un pas mare, cu multe consecințe ce așteaptă în zare.
**Sursă foto: Tranzit AI
The post Obligația de raportare a containerelor pierdute pe mare intră în vigoare din 2026 appeared first on Traficmedia.
