“`html
Scandalul anului: Reghecampf vs. Prodan – Bătălie la poliție pentru o barcă dispărută!
Laurențiu Reghecampf, nu tocmai deloc în apele lui, a adus în discuție scandalul cu Anamaria Prodan, care a ajuns să se transforme într-o poveste de necrezut. Cu toate că detaliile par a fi de-a dreptul penibile, asta nu împiedică lucrurile să scape de sub control, iar cei doi ajung, din nou, pe calea instanței și a poliției, cu certificatul de validitate al conflictului pe masă.
„Îți dai seama că și chestia asta este penibilă”, ne zice zâmbind ironic, în timp ce totul se configurează ca o joacă de copii, mai ales că povestea se centrează pe o barcă, sfârșită în plină vânzare-cumpărare, dar nu, nu oricum, ci cu o semnătură adusă din senin pe un contract, undeva, într-un colț al haosului creat de această dispută.
Reghecampf continuă cu supărarea lui: „Cum să spui că un cumpărător e de bună credință când eu n-am primit niciun bănuț în cont, iar actele sunt… un fel de poveste cu fee-fi-fo-fum?” E greu de stabilit repede dacă bunăvoința se menține fără o sumă la venire în buzunar, dar evident că poliția pare să o creadă, iar el, fascinat, se întreabă ce naiba mai putea fi adevărat.
Dar, să zicem, că barca avea un preț pe măsură – 140.000 de dolari, 40.000 taxe vamale, un efort financiar care îl face să răsufle mai greu și care, în opinia lui, este o investiție personală cu mult mai mult decât simple cifre pe o foaie. „Pentru mine, barca aia are o valoare sentimentală foarte mare” spune el, și cum o mașină să fii vândut când un iaht este, de fapt, o fereastră spre libertate pe ape învolburate.
„Și ce dacă cineva zice că valorează sub 60.000? Poate că are dreptate, dar eu zic, cum vine asta, eu am hotărât să nu o vând și să o țin acolo unde îi e locul, că deh, eu sunt proprietarul de drept”, conchide Reghecampf, cu perplexitate și cu punct de vedere clar, dar un pic derutat, într-o lume în care scaunele, da, se pot schimba, dar ambarcațiunile sunt duse pe ape furișate.
“`
