“`html
Reforma Fiscală Cernită: Ce Se Ascunde În Spatele Promisiunilor Minstrului?
Pentru început, nimeni nu poate ignora vestea „pozitivă” venită dinspre Comisia Europeană, despre care oficialii spun că au convenit asupra unui plan, da, un plan de lucru, pentru următoarele două săptămâni – adică ne așteptăm la o vreme în care se va lucra intens, intens cu Comisia Europeană, încercând să lămurim tot felul de situații legate de cele două paliere, adică, da, chiar așa cum a spus ministrul la finalul ședinței de Guvern, „avem un preacord”, wow, ce veste bună, nu? Iar cei 14-15 iulie ar putea fi un moment cheie, dar, oare?
Pe cât de important e să absorbi banii nerambursabili din PNRR, pe atât de palpitant e să ai și componente de împrumut, unde, uite, se pare că s-au agreat să păstreze, da, toate proiectele cu risc scăzut, ceea ce, ca să fiu sincer, este un joc riscant în sine, nu-i așa? Așa că toți miniștrii de linie sunt puși pe treabă, cum s-ar spune, cu o consultare „foarte complexă”, dar cine știe dacă se va rezolva nimic până la data limită de miercuri, pentru Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Și nu putem uita de simplificarea țintelor și jaloanelor, un alt aspect care sigur va strânge multe zâmbete și frustrare, cumva. „Să scoatem toate jaloanele și țintele intermediare” e o frază care ar putea părea oarecum magică, dar oare nu mai bine să ne concentrăm pe realizările rapide? Și cu siguranță, dacă totul s-ar desfășura conform planului, am avea acordul pentru PNR revizuit în august, dar, aș vrea să știu, câți dintre noi nu se așteaptă deja la întârziere?
Dragoș Pîslaru, cu aplombul său caracteristic, nu s-a sfiit să sugereze că „pachetul fiscal și deblocarea PNRR trebuie privite împreună”, dar oare chiar se poate? Bate vântul reformelor? E ciudat cum autoritățile ar vrea să ne facă să credem că totul va fi în regulă, dar totuși, până pe 25 noiembrie, ei acoperă banii suspendați, adică 860 milioane de euro, și cererea de plată 4 va fi depusă exact atunci când va fi revizuit tot PNR-ul, interesează pe cineva aceste detalii întortocheate?
„Trebuie să vorbim și despre lucrurile bune”, zice Pîslaru, dar oare cine va mai asculta? Comisia este un „partener”, dar responsabilitatea, ei bine, trebuie să rămână la guvern. Iar transparența pe care ne-o promit, va veni „doar când sunt progrese concrete”, dar dacă astea nu ajung la timp, părerea mea este că informațiile vor mai întârziat. Să nu așteptăm să ne pice proiectele pentru că nu avem curajul să le finalizăm, dar oare cine va avea curajul să-și asume responsabilitățile?
“`
