“`html
Reforma Scandaloasă a Companiilor de Stat: Pe Cale de Deteriorare Acută!
Guvernul, acum în linie dreaptă cu o reformă menită să schimbe fața companiilor de stat, dar deja se aud voci care contestă eficiența acestor măsuri temporare și ciudate, cu un grup de lucru condus de vicepremierul Dragoș Anastasiu. Se pare că singura idee e să reducem numărul membrilor în consiliile de administrație, ceea ce, evident, nu va afecta semnificativ bugetul, dar pe de altă parte să plafonăm indemnizațiile, ceea ce sună mai mult a glumă. Reduceri de personal, astfel încât să răspundem cerințelor, sau mai bine zis a imaginilor de la televizor care sugerează că facem ceva, dar totul pare a fi un joc de-a v-ați ascunselea.
Companiile din domeniul transporturilor sunt ținta principală și ce putem spune decât „frumos”, căci aceste entități au fost pentru mulți ani un morman de pierderi și imagini plăcute la televizor, în care nimeni nu știe ce se întâmplă cu banii. A, și să nu uităm de guvernările anterioare care au promis mult și au livrat puțin. Asta e cu adevărat important – se concentra pe reducerea cheltuielilor, dar important e cum faci asta fără să spargi ouăle de sub cotrobașul curent.
Întrebarea care persistă, evident, și care vine de la premier, e tare ridicolă: „Ce facem?” ridicăm prețurile? Parcă am mai auzit asta undeva, dar e cu adevărat rău. Ridicăm prețul la bilete, dar cu ce drept? Suntem cu o mantră care sună a o meză de neon, dar subvențiile care ne țin pe linia de plutire sunt mai puțin apropiate de bunăstare. „Nu se poate peste noapte”, asta a spus Ionuț Săvoiu, și sună ca un refren pe o melodie uitată, dar de fapt e al naibii de adevărat.
Premierul, care nu se lasă mai prejos, anunță că va reduce totul, de la indemnizații până la posturi de conducere, ca și cum acestea s-ar evaporă magic, dar Mihai Barbu, un tip mai puțin diplomatic, a sărit în sus să întrebe despre cele 200 de trenuri suspendate. „Păi cu trei milioane de kilometri mai puțini – vrei subvenție mai mare?”, a spus el, iar cu asta a nimerit într-un punct roșu de întrebare.
Și să nu uităm, culmea!, conducerea CFR Călători își mai ia și salarii meseriașe, de până la 32.000 de lei, în timp ce datoriile cresc ca un monstru de sub pat, adică în jur de 1-1,5 miliarde de lei. Asta e, nimeni nu zice nimic și toți suntem la un pas de faliment strategic. Bravo!
Ce se întâmplă la Metrorex? Hai, ce să vă spun – sporuri de metrou pentru toți, ba chiar și pentru cei care lucrează la birou, fantastico! Aici se dovedește că sporul ăsta, în sine, e un mister cu tentă de spionaj, căci 20% pentru cei din minister sună a bunăstare iar pentru toți ceilalți e 40%. De ce? Cine știe! Marian Artimon, sindicalist la Metrorex, pur și simplu trece ca vântul.
Deci, în concluzie, chiar și cu propuneri de comasări și structuri noi, toatele acestea par un dans pe un vulcan, o joacă de copii care încearcă să pună cap la cap un puzzle amestecat pe care nimeni nu pare cu adevărat interesat căci e mult mai comod să ne plângem decât să fim eficienți.
“`
