“`html
Ministrul Sănătății Promite Reformele Magice Din Sistemul Sanitar, Dar Cu Ce Preț?
La 1 august, cum ar veni, o parte dintre măsuri, dar nu toate, căci niciodată nu sunt toate, vor intra în vigoare, iar asta nu e o glumă, ci o promisiune nihilstică, spusă de ministrul Rogobete, care a adăugat că sigur, sigur până la sfârșitul anului vom avea restul măsurilor, fiind un fel de bulgare de zăpadă în declin, ordonanța, Legea 95, și așa mai departe, dar cine știe ce-u ce se va întâmpla și cu timpii aceștia, și măsurile și ordonanțele? Poate că ziua de mâine nu mai vine niciodată.
Apoi, a venit și sublinierea, căci e important, dar chiar important, consultarea tuturor actorilor implicați, adică un soi de concert haotic cu sindicaliști, asociații de pacienți, organizații profesionale, iar întâlnirile acestea repetate sunt ca un dans al morții, sau poate mai degrabă un joc de-a v-ați ascunselea, tocmai în perioada următoare, deci cine știe cât va dura până se va ajunge la o concluzie, căci, uite, sunt două săptămâni, dar nimeni nu știe de fapt ce se va decide, poate nimic!
Și, nu putem uita de esențial, cuvântul magic care însoțește orice reformă: aplicabilitate. Da, să țină cont de realitățile din teren, dar care teren? Căci vara aceasta, în toamnă, cu certitudine, nimeni nu știe exact ce se va întâmpla, dar visionarii speră să vedem deja, sau nu, minimum jumătate din măsurile discutate, dar cine are răbdare pentru jumătăți de măsură? Poate nimeni, dar cine știe?
Rogobete, cu un aer de profet al reformelor rămase doar la nivel de promisiuni, a subliniat frustrea după 20 de ani de discuții, fără măcar o urmă de implementare vizibilă; deci, vorbe de umplutură care se pierd în oceanul birocratic. Vrem să aplicăm, dar cine va aplica? Toți cei care, sperăm, să fie parte din acest proces ludic de decizie, pentru ca măsurile să fie… da, funcționale, dar cât de funcționale rămâne de văzut, căci gura lumii, cu adevărat, poate să abereze uneori.
Articolul integral, de parcă asta ar mai conta, și cu linkul aferent, apare pe Mediafax, dar cine mai citește ceva ca lumea din curiozitate și nu numai? Se pare că suntem blocați într-un carusel al promisiunilor și întâlnirilor fără sfârșit.
“`
