Limitarea consumului de zahăr în primii doi ani de viață poate reduce riscul apariției demenței, relevă un studiu recent
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong arată că restricționarea consumului de zahăr în primii doi ani ai vieții poate avea efecte benefice asupra sănătății creierului chiar și la zeci de ani distanță. Cercetarea indică o reducere semnificativă a riscului de demență și o întârziere a diagnosticului acestei afecțiuni, deși experții subliniază necesitatea unor analize suplimentare pentru a confirma o legătură cauzală directă.
Contextul raționalizării zahărului și impactul asupra sănătății pe termen lung
Studiul a analizat efectele eliminării raționalizării zahărului în Marea Britanie, o măsură care a condus la o creștere rapidă a consumului mediu zilnic al acestei substanțe în alimentația populației. După ce raționalizarea zahărului a încetat în septembrie 1953, consumul zilnic aproape s-a dublat, de la aproximativ 41 grame pe zi, echivalentul a zece cuburi de zahăr, la circa 80 grame pe zi, adică în jur de douăzeci de cuburi.
Creșterea cantității de zahăr ingerate a fost, în trecut, asociată cu o incidență ridicată a unor afecțiuni precum diabetul de tip 2 și hipertensiunea arterială, conform cercetărilor anterioare. Studiul de față, însă, s-a concentrat mai ales pe sănătatea creierului și riscul de apariție al demenței, oferind o perspectivă nouă asupra efectelor consumului precoce de zahăr.
Metodologie și rezultate principale ale studiului
Echipa de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong a analizat date provenite de la aproape 65.000 de participanți incluși în proiectul UK BioBank. Aceștia au comparat două grupuri: persoane care au crescut în perioada în care consumul de zahăr era limitat prin raționalizare și cei care s-au născut după încetarea acestor restricții.
Rezultatele indică un risc cu 23% mai mic de a dezvolta demență în rândul celor expuși la o cantitate redusă de zahăr în primii doi ani de viață, comparativ cu cei care au avut acces nelimitat la această substanță în acel stadiu al dezvoltării. Mai mult decât atât, diagnosticul de demență în cazul acestora a fost întârziat, în medie, cu aproximativ doi ani și jumătate.
Limitele studiului și necesitatea unor cercetări suplimentare
Autorii studiului subliniază că analiza nu poate demonstra în mod concludent că zahărul este cauza directă a acestor diferențe în incidența și debutul demenței. Ei indică că este esențială menținerea unei alimentații sănătoase în primii ani de viață pentru susținerea dezvoltării optime a organismului și a creierului.
Jiazhen Zheng, cercetătoarea care a condus studiul, afirmă că „constatările noastre sugerează că limitarea consumului de zahăr în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată pentru sănătatea creierului”, dar adaugă că „sunt necesare cercetări suplimentare” pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate.
Importanța primelor 1.000 de zile în sănătatea pe termen lung
Acest studiu nu este primul care evidențiază relevanța decisivă a primelor 1.000 de zile de viață pentru sănătatea ulterioară. Cercetările anterioare au profitat de „experimentul natural” constituit de perioada de după al Doilea Război Mondial, când raționalizarea alimentelor, inclusiv a zahărului, a fost încetată, oferind astfel un context unic pentru studierea impactului nutrițional asupra sănătății pe termen lung.
Prin compararea datelor privind consumul de zahăr și sănătatea ulterioară, s-a identificat o corelație între limitarea zahărului în primii ani de viață și o reducere a afecțiunilor cronice, iar acest studiu adaugă o dimensiune suplimentară, privind sănătatea cerebrală și riscul de demență.
Implicarea rezultatelor asupra politicilor de sănătate publică
Aceste concluzii pot avea implicații importante pentru strategiile de prevenție a bolilor neurodegenerative. Dacă limitarea consumului de zahăr în primii doi ani de viață contribuie cu adevărat la reducerea riscului și la întârzierea apariției demenței, atunci politicile publice privind alimentația copiilor și etichetarea produselor alimentare ar putea fi adaptate pentru a sprijini aceste rezultate.
Cu toate acestea, trebuie păstrată prudența în interpretarea datelor, având în vedere că relația cauzală directă nu este încă confirmată și că pot exista și alți factori care influențează aceste observații.
