“`html
Bugetul României Pasăre Mălăiață: Rafturi pline de promisiuni sau doar iluzie?
Se pare că pe scena politică românească, rectificarea bugetară, un moment super important și foarte așteptat, a căpătat o formă zeflemitoare prin vocea ministrului de Finanțe care a umplut aerul cu vorbe frumoase dar cu un fundal de confuzie economică, asta pentru că a evaluat toate cheltuielile și veniturile la un nivel de realism care, să fim serioși, poate e mai mult o dorință decât o realitate palpabilă, având în vedere de unde tragem și unde vrem să ajungem.
Rectificarea aceasta, care ar trebui să fie un fel de steag al salvării, preconizează o țintă de deficit de 8,4% și un necesar de finanțare de 159 de miliarde de lei, de parcă am reuși să jonglăm cu bani de hârtie, fără ca nimeni să observe că, în spatele cifrelor, se află o negociere complexă de tipul „cumpără-ne vreme”, cu Comisia Europeană în roluri de prim-plan, iar influența comisarului Dombrovskis se simte ca un elefant într-o cameră plină cu pahare de cristal.
Și, dacă vorbim de negocieri, atunci să-i dăm cinstirea cuvenită ministerului de Finanțe, unde s-au realizat consultări intense care seamănă mai degrabă a jocuri de noroc, de unde niciun cap de guvern nu pare să fi ieșit cu fața curată. Au reușit să păstreze un nivel de investiții care depășește 150 de miliarde de lei, dar despre ce fel de investiții vorbim, când am uitat ce înseamnă cu adevărat dezvoltarea în timpuri de criză, fără să pierdem din vedere că aruncăm vorbele în văzduh ca vântul pe câmpii.
Dacă ne adâncim în detalii, se pare că sumele destinate zonei împrumut, în special pentru PNRR, sunt și ele, cum să zic eu, nu tocmai suficiente, pentru ministere-cheie, pentru că zici că ai dat cu degetul în vopsea: Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, toate vor să mănânce din aceeași farfurie goală de buget, iar sumele s-au dus mai repede decât promisiunile făcute pe vremea bunicului.
Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, PIB-ul care odată strălucea promițător, acum se izbește de realitate, scăzându-se de la 1.912 miliarde la 1.902 miliarde, cu o proiecție de creștere economică care nu va atinge nici măcar 2,5%, ci un 0,6%, un fel de „făcând un pas în față, doar ca să te împiedici de prăpastie” dacă îmi este permis să exagerez puțin.
Și da, nu putem ignora tristețea cu care ministrul a menționat adăugarea a aproape 24 de miliarde și jumătate la deficit, care, hai să fim serioși, sunt pentru cheltuieli esențiale, tot ce trebuie plătit din asistența socială până la sănătate și pensii, de parcă s-ar fi apucat gogomanii să pună deoparte toate bilețelele cu dorințe fără să se gândească că într-o zi s-ar putea să nu le mai ofere nimănui măcar o fărâmă din visurile furate de realitate.
Cu dobânzi care cresc rapid, ridicându-se la un conspect plin de cifre amețitoare, suma de 12 miliarde pentru acoperirea acestor dobânzi pare să fie doar o picătură într-un ocean de datorii. Așadar, nu putem să nu ne întrebăm dacă această rectificare bugetară este mai degrabă un semn de maturitate economică sau doar un fel de carambol publicitar menit să ne distragă atenția de la neajunsuri?
“`
