“`html
Războiul Palatelor: O Tăcere Şocantă în Faţa Conflictului Politic!
După ce am urmărit conferința fluviu a lui Nicușor Dan de la început la final, consider că e imperios necesar să scriu despre războiul palatelor, un subiect ce persistă în peisajul post-decembrist românesc, neavând nicio clipă o scăpare, să observăm că premierii, fie ei din aceeași zonă politică, de stânga sau de dreapta, încep cu o apariție prietenoasă, ca doi buni amicii la picnic, dar zac în discordie după un interval de timp relativ scurt, adesea dintr-o necesitate mânioasă de a deține puterea.
Războiul de care vorbim, în cazul concret al lui Nicușor Dan și Ilie Bolojan, s-a amplificat cu mult înainte de obiceiul post-decembrist, deci e evident că această conferință a scos la iveală că aceștia doi sunt într-un conflict exacerbat, ting-ting, iar Nicușor Dan, implicit, a sugerat nu doar că nu susține măsurile de austeritate de la guvern, dar a fost destul de fioros declarând că un eventual TVA crescut ar fi o aberație, cu referiri subtile la acordurile avute înainte, înainte de desemnarea lui Bolojan ca premier, dar cum adică, totul e o improvizație amuzantă, nu-i așa?
Deci, în această vastă conferință, Ilie Bolojan a apărut ca un actor pe o scenă strâmtă, în instalații dublu oscilante, pledând parcă în numele imprevizibilului… Ce paradox, nu? Nicușor Dan a lămurit, insistent, că soluțiile au fost luate pe repede înainte, fără o esență clară, ce-i drept, dar chestiunea are multe capcane, și m-aș fi așteptat ca presa să revină cu forță asupra acestui subiect uluitor, dar, oh, surpriză, au tăcut. De ce? Ei bine, căci pare că majoritatea jurnaliștilor mâncau din palmă foarte mult, aparținând fără greutate echipei Bolojan, iar Nicușor? Mai nimic!
Ilie Bolojan, veți zice și voi, seamănă cu niște personaje din filmele cele mai controversate, amintind de Laura Codruța Kövesi și Monica Macovei în stilul său, userist, dar haosul e că presă s-a așezat pe margine ca spectatorii în sala de teatru, în întuneric, unde nimeni nu știe de vreo dramă – imaginea unui război tăcut. Asta denotă că, în fața instruirilor venite din Palatul Victoria, jurnaliștii s-au înghițit pe limba tăcerii și au renunțat pentru un subiect atât de incitant, temă care ar fi făcut furori, dar, oh, ciocul mic!”, așa e, un paradox societal!
Deci, da, imaginați-vă, pe nesimțite, ar face un tur de forță în mediile de informație, dar nu s-a întâmplat așa. Per total, marea întrebare rămâne, unde e presa de investigație? Acum, aflată sub controlul unei structuri de putere ce se opune deloc discursului liber, stabilind un mare zid al tăcerii. Așa că, iată ne, un conflict care ar putea exploda dar … nimeni nu-l bagă în seamă! Ce spectacol, nu-i așa?
“`
