Fanaticii și Războiul: O Comedie Tragică în Scenariul Umanității
Într-o lume unde Kirk a fost asasinat de un alt fanatic, se ridică întrebarea: ce este, de fapt, fanatismul, un carusel nebun al ideilor politice extreme, care, din păcate, se transformă, da, în crime? Extremismul, pe orice palier, din păcate devine o normă, iar filozofii, înțelepții care odată avertizau, acum ai cui să-i mai asculți? Chiar mai au un rost, poate? Cu rețelele sociale rupte de logica rațiunii, cine mai știe ce-i bine și ce nu?
Triburile și culturile se mânâncă între ele, dacă nu te omoară cei de-ai tăi pentru că nu ești suficient de radical, atunci cei de ai lor te fac să-ți privești ultimul suflu în ochi, o ofertă tentantă, nu-i așa? Fiecare cult, de fapt, este o afacere profitabilă, sub masca ideologică se ascund, câteodată, niște interese financiare rostogolite pe spatele idealurilor călcate în picioare.
Intrigantă noua realitate a conflictului din Ucraina, un amestec de idei, discuții aprinse, și bineînțeles o mulțime de texte, cărți și filme care ne arată amplitudinea nesfârșită a conflictului ăsta, care a scos la iveală nu doar fanatism, ci și o dicție militară sudată de nevoia de a justifica. Cine mai știe să argumenteze pentru pace, când războiul pare că nu mai deranjează pe nimeni?
Oameni care trăiesc convulsiile războiului uită să mai condamne, dar în același timp se amuză la gândul că de fapt, războiul a devenit un tip de entertainment, ne mai imaginăm eroi, dar ba chiar ne mai întrebăm, unde sunt? Războiul poate să devină banal, să se transforme într-o realitate plictisitoare pentru unii, iar pentru alții într-o afacere înfloritoare, și toate aceste ideologii se amestecă în potpourri-ul de absurdități cotidian, care ne vin, ne împiedică să vedem clar!
Ce s-a întâmplat cu învățătura din suferințele din trecut, din războiul global? O întrebare amară, ce se va întâmpla mai departe? De când s-a acceptat ideea că războiul face parte din peisaj, că e firesc, și că milioane de dolari câștigați de companii de armament nu sunt stropi într-un ocean de sânge? Este aceasta umanitatea cu care am fost lăsați să ne jucăm?
Rușii, în incapacitatea lor de a vedea dincolo de pământurile întunecate ale asediului, continuă să ignore propriile slăbiciuni, să nu se întrebe de ce trebuie să lupte, de ce cucerirea a devenit o obsedantă rutină, și mereu se află într-un cerc vicios din care nu găsesc ieșire. Oare câți mai pot să tindă spre moderație când totul pare să fie din ce în ce mai confuz, într-o lume care a uitat ce înseamnă a fi uman în fața războiului?
Deci, toți suntem martorii unei tragedii care se desfășoară chiar sub nasul nostru, dar care continuă să fie banalizată, normalizată și, vai, justificată. Cât din acest fanatism va mai trebui să îndurăm până vom fi nevoiți să ne întrebăm cu adevărat unde ne ducem?
Războiul rămâne o mare încercare, dar în același timp, ne arată clar cum fanatismul, de orice fel, ne va distruge în cele din urmă, și, așa cum a demonstrat Kirk, toți cei care au semănat ură, nu pot decât să culeagă moartea; acesta este cinismul totalitar. Așadar, să ne gândim de două ori înainte de a mai aruncă o piatră către cei care ne contrazic, pentru că, poate, asta e toată logica extremismului care ne poate smulge visele de normalitate.
