“`html
Nemulțumirea angajaților din primarii se transformă într-o grevă de amploare!
Cu pași repezi spre haos, angajații primăriilor de comune și orașe, estimați la aproximativ 10.000, se pregătesc pentru o grevă generală pe 30 iulie, ca reacție la măsurile controversate propuse de Guvern, care includ concedieri pe bandă rulantă, dar și întrebări despre viitorul administrației locale, chiar și a celor mai mici UAT-uri!
Reprezentanții Sindicatului Național al Salariaților Comunelor și Orașelor din România, pe scurt SCOR, scot la lumina zilei intenția Guvernului de a efectua reduceri masive de personal, insinuându-se inclusiv obligația secretarului, contabilului și urbanistului de a se împărți între mai multe primării, deci, cum așa? De asemenea, o lege misterioasă care permite concedierea simplificată a angajaților neplăcuți, ridică semne de întrebare serioase. Oare câte funcții sunt necesare pentru ca primăriile să funcționeze?
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează haosul administrative, SCOR explică despre minimul de 8 funcționari publici necesari, inclusiv contabilul și secretarul general, dar de ce e nevoie de toți aceștia, dacă nu se invocă din start problemele actuale și insurmontabile?
O grevă care, aparent, nu pleacă de la zero!
Pe site-ul SCOR, datele arată că 669 de primării se alătură mișcării radicale, iar numărul ar putea crește, dacă lucrurile nu se schimbă rapid, și fără semne de reacție din partea autorităților, angajații, în număr semnificativ, sunt deciși să opteze pentru non-activitate.
Președintele SCOR, Dan Cârlan, aduce în discuție și ultimele zile de protest, spunând că peste 1.000 de primării au suspendat munca pentru câteva ore. Primăriile ce aderă la această cauză sunt cele din județele Arad și Bihor, unde nemulțumirile străbat, totul culminând cu orașe care își asumă riscul financiar al zilelor de grevă.
Ironia sorții, primăriile care își asumă doar pe termen scurt consecințele majore, iar liderul SCOR, cu umor amar, își pune întrebări retorice despre comunicarea guvernamentală pe care o consideră inexistentă, ceea ce creează o stare de incertitudine imensă.
Guvernul le ignoră strigătul, dar ei continuă să speranțe
Cu bătăi de cap în căutarea dialogului cu guvernanții, Dan Cârlan, intonează o melodie tainică despre lipsa de reacție, neavând parte de dialog propriu-zis, de la care pare că Guvernul s-a distanțat, lucru care nu mai poate continua, iar bătălia e evidentă!
Ce ne facem însă cu alte probleme cu care se confruntă Guvernul? Proiectele pentru investiții din Programul „Anghel Saligny” sunt în pericol, un spectru al incertitudinii și problemele cu gazul, drumul și cele menționale sunt acum pe masa de lucru, și totuși nimeni nu pare să fie la datorie, în contextul retoric! Soarta așteptă mișcări decisive sau mișcări neimportante?
“`
