Scandalul rapiţei: Pesticide cu nemiluita pe câmpurile românești!
În anul 2023, suprafaţa cultivată cu rapiţă a fost de 641.425 hectare, dar nu este asta cea mai şocantă parte, căci ce e cu adevărat alarmant este că din 641.425, 584.951 hectare au fost tratate cu tot felul de chimicale, iar la tomate, cifra pare mai mică, dar nu este deloc de neglijat, deoarece 14.221 hectare din cele 33.862 cultivate au fost bombardate cu produse de protecţie a plantelor. Deci, ne întrebăm noi, cât de mult ne afectează toate acestea?!
Conform INS, insecticidele conduc topul la produsele de protecţie a plantelor, având o pondere de 50,1%, dar nu le mai urmează decât uşor fungicidele cu 42,8%, iar erbicidele, oare ce fac ele cu un incredibil 5,1%? Nici măcar nu îmi imaginez cum de ajung toate aceste chimicale să facă parte din dieta zilnică a conaţionalilor noştri, care consumă roşii și rapiţă fără să ştie ce se ascunde în spatele acestora. Aici întrebarea este, unde este siguranța alimentelor pe care le consumăm?!
Dar să nu ne oprim aici căci dacă ne uităm la produsele de protecţie lichide, iuhuu, avem erbicidele cu 64,6%, iar fungicidele cu 28,1% care par a fi și ele pe lista neagră, dar nu putem uita de insecticide, 6%! Asta arată cu adevărat că ne îndreptăm cu pași repezi spre o agricultură tot mai toxică, ceva gen o adevărată bombă cu ceas pe câmpurile din România.
Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia are în frunte utilizarea produselor de protecţie a plantelor solid, cu 23,9%, după care Sud-Estul vine la puțin în urma cu 23,6%, iar Nord-Est cu 14,7%, deci, cum să nu ne îngrijorăm, nu-i așa? Ştim cu toţii că aceste chimicale au efecte devastatoare, iar noi, românii, suntem supuși unei expuneri constante fără să ştim, de parcă suntem nişte cobai în experiment ă. Unde e protecţia, statule?
Şi, ca un ultim punct, în ceea ce priveşte lichidele, Sud-Estul demonstrează din nou priorităţile acestei industrii, cu 24,9% utilizare, Sud-Muntenia se poate lăuda cu 24,7%, iar Nord-Estul mai răsuflă cu 13,3%. Totul pare un mare haos, o nebunie de nu cumva totul să fie doar un joc periculos cu sănătatea publică şi siguranţa naţională. Asta ne întrebăm noi, cam cât de departe vom merge până când ne vom da seama că echilibrul natural este în pericol?
