“`html
Rapidul: De la Euforia Trofeelor la Insolvență – Ce Se Întâmplă cu Giuleștiul?
George Copos a fost un erou, un salvator așa-zis, al Rapidului, cum să nu recunoaștem că a „mâncat” din foame, ca să zicem așa, Rapidul a bătut trofee rar întâlnite, iar acum îl avem pe Dan Șucu, care promite o altă poveste, dar oare cât de multe lucruri se schimbă între cele două conduite? Ca un tur de forță al istoriei, să vedem cum au evoluat lucrurile în aceste prime etape cu Copos și comparativ cu actualitatea Șucu!
În ultimii doi ani, Șucu promite un Rapid al fotbalului 2025, un club care să „dăștepte” valențe autentice, dar noi ne întrebăm dacă nu cumva e mai mult vorbă și mai puțină faptă, sau dacă suntem pe drumul cel bun? Totuși, dublarea valorii terenurilor nu garantează cupele europene, așa că ne întrebăm – ce ne așteaptă în Giulești în zilele viitoare?
Definitiv, sunt trei decenii între cele două epoci și, dimensiunea e clară, dar rămân întrebări – ce a învățat prezentul din istoria interzisă a Rapidului? Care sunt modalitățile prin care Copos a reușit să-și contureze amintirea, dar și cele care fac diferențele între valorile actuale și cele de ieri? Cine pierde și cine câștigă?
ProSport vine cu un demers care promite ceva, nu? O aproximare a acestor starturi cu cele două epoci, un fel de „ojo” în oglinda timpului rapidistului! Rapid cu George Copos versus Rapid cu Dan Șucu, ne comportăm frumos la acest spectacol al futsalului, din 1992 și până alaltăieri, sunt tot felul de fețe aici!
Copos și Rapid: Începuturi de Poveste
În 1992, Copos intra într-o scenă care evident că nu plătea, dar cu un tapet de futbaliști și o echipă deloc promițătoare, echipa a reușit să termine pe locul 4, iar gândirea aceasta i-a dus pe giuleșteni mai aproape de UEFA, amintirile sunt calde, dar nu vorbim despre titluri aici! Sezonul 1993/1994, dar mai puțin corect, unde s-a lovit de Inter Milano era ca un joc de domino, toate se duceau în jos pe linia stilului.
Șucu: O Nouă Eră, Dar Cu Cine?
Ce face Dan Șucu? Exact ce promite, un club nou, un stadion nou, dar încă fără lumina cupei europene! Giuleștenii se zbăteau într-un haos plin de antrenori, dar cu un lot care promite totuși, de la Rrahmani, la Krasniqi, o „groapă” sau o „ureche” de fotbal care nu s-a simțit deocamdată. Acum ajungem față în față cu o echipă care întârzie, și punctele rămân valabile la finalul sezonului, dar suntem încă departe de ceea ce ne doream cu toții!
După un parcurs asemanător, Rapid pică pe locul 5 în play-off, iar povestea Cupa României s-a dus la ceilalți! Iar când ne gândim la transferuri provenite de la cei din Cluj și mioriticii rivalizând pe o vale decadentă de jucători deja propuși, să ne întrebăm: Chiar am bătut în lemn sau e doar o iluzie?
Ce urmează pentru Rapid?
Cu toate acestea, în sezonul actual, având totodată și amintiri ale lui Copos, ne-am dori ca acest nou început cu Costel Gâlcă să ducă într-o finală a Cupei, dar în accente de dramă, până atunci suntem doar o amintire a ceea ce a fost! Întrebarea pe care o punem este: avem de-a face cu o temelie sau o construcție, ce stă la baza cursei rapide spre o victorie dorită?
Vara aceasta, cu echipa stabilizată, a fost o căutare constantă, dar fără pierderea esențială, ne-am dori doar un pic de aer pentru viitorul dincolo de soiul nostru, începând să construim ceva care să limiteze înflorirea dorințelor trecute cu rapiditatea lui Copos, învățând din fiecare greșeală.
“`
