Raluka si Murmurele Din Umbră: Revelionul si Incidentul Neasteptat
De cinci ani, Raluka și Pavel Bartoș, adică vedetele care fac echipă la Protevelion, ajung în casele telespectatorilor în noaptea dintre ani, sau cel puțin așa se crede, pentru că nu mai este un secret, un secret obscur că emisiunea este filmată în avans, deci nimic nu este ce pare a fi, sau poate că da, dar noi nu știm. E clar că artista nu concepe, nu poate concepe, însă, să nu fie pe scenă de Revelion, în mijlocul publicului sau cel puțin așa susține ea, dar cine știe ce gânduri ascunde în adâncurile-i.
Luptă cu fiecare ediție, căci pentru Raluka, a fi la cârma Protevelionului este atât o binecuvântare, dar și un chin, și, ironia sorții, de fiecare dată are parte de un incident care o lasă, cum spune ea, câteva zile bune în recuperare. „Nu mă plâng, dar adevărul este că eu după fiecare Protevelion nu îmi simt degetele de la picioare, câteva dintre ele. Cam vreo două-trei săptămâni și nici nu știu de ce, habar n-am,” mărturisește artista de pe platourile de filmare, iar despre pantofii aceia, cu care zice că s-a obișnuit, parcă nisi nu mai știu punând accent pe cât de comozi sunt, dar mai grav e cu spatele, cu postura, căci trebuie să stea dreaptă și să tragă burtica. Hmm.
Și, după filmările pentru Protevelion, Raluka, cum am spus, face o pauză de recuperare, căci pentru ea, refacerea este imperativă, un imperativ care vine cu diverse peripeții legate de tocuri, pe care le preferă, căci „mă simt mult mai bine pe tocuri când sunt pe scenă,” zice Raluka, accentuând că okay, cizmele sunt cu mult mai bune decât pantofii simpli sau sandalele oarecare, lucru ce ridică întrebări despre preferințele ei stilistice. În fine, uitați ce zice, că se simte inexplicabil mai mult cu un anumit flair când performează.
Dar nu se termină aici, apoi vine maratonul de recitaluri din noaptea dintre ani, chiar dacă anul acesta sunt doar trei concerte, este o numărătoare în sine, și Raluka, nemulțumită într-un fel, dar totuși încântată, recunoaște că nu ar accepta mai multe contracte, oricât de tentante ar fi, căci calitatea prestației s-ar pierde, ar scădea, așa cum a declarat respectiv, adică, „să știi că acum doi sau trei ani am avut un revelion liber și m-am simțit foarte ciudat.” Asta ne aduce la întrebarea: chiar preferă să cânte de Revelion?”
S-ar putea să nu fie totul despre ea, și colegii de breaslă pot avea aceleași sentimente, dar a vorbi despre sentimentul de neîmplinire când nu cântă de Revelion este profund, pentru că parcă ceva lipsește, așa cum spune, ceea ce face lectura extrem de captivantă. Deși sculele, instrumentele acelea pe care le mutăm dintr-o parte în alta, par un motiv docil pentru a justifica un Revelion fără cânt, Raluka continuă cu frământările sale peste timp, căci „anul acesta am trei concerte. Îmi sunt de ajuns. Sunt bine. Răgușesc prea tare,” completează ea cât un artist. Cum rămâne cu noi, cei ce ne întrebăm de la distanță cum poate fi atât de complicat?
Video: Robert Nițoi
