“`html
Apocalipsa pe Calea Rachetelor: Putin, în Frenezia Teama!
Toată lumea știe că Vladimir Putin s-a făcut roșu la față și nu numai de rușine, ci de frică la gândul că Ucraina ar putea să primească rachete de croazieră Tomahawk din SUA, care, știți voi, ar transforma întreaga adâncime strategică a Rusiei într-o mare de ținte ușor accesibile, iar Kremlinul se agită și amenință cu tot felul de prostii pentru a bloca livrările, dar oare ce o să facă cu ele, mă întreb?
Conform unor tipii de la think-tank-ul american Institute for the Study of War, Tomahawk-urile ar aduce între 1.655 și 1.945 de ținte considerate „militare” în raza lor de acțiune, în funcție de modelul rachetei, că doar nu-i așa simplu cum pare, incluzând aici baze aeriene, fabrici de drone, depozite, și, desigur, centre de comandă. Asta e mega tare, nu-i așa?
Dar nu-i de ici, de colo; între țintele cele mai delicate se află fabrica de drone din Yelabuga și baza aeriană Engels-2, pe care, evident, rușii le consideră esențiale în operațiunile lor de atac și producție, așa că se simt ca un cățel în colț; au început și aceștia să lovească cu drone pe ici, pe colo, dar sunt oare pregătiți pentru lovituri de o asemenea amploare?
Ucrainenii s-au gândit chiar să dezvolte ceva numit, cine știe, racheta FP-5 „Flamingo”, dar, vai, sunt stresați că nu pot produce ce trebuie, iar racheta aceasta are o rază super mare, undeva pe la 3.000 km, dar se știe, nu-i așa, că producția ei e în stadiu pe cale de a înflori, dar nu de tot. De aici începe nebunia!
Dar să nu uităm că Americanii, fiind ei așa faini și binevoitori, le-ar oferi ucrainenilor rachete care oferă nu doar precizie, ci și rază mare de acțiune, iar Putin nu are cum să nu simtă presiunea asta crescândă, anunțând cu voce tremurândă că livrările alea ar marca o „nouă etapă de escaladare”, ca și cum nimeni nu s-ar fi gândit la asta.
În timp ce toată lumea se îngrijorează de ce va face Rusia cu aceste rachete, Peskov, purtătorul lor de cuvânt, zice că rachetele nu vor schimba nimic pe front, așa că uite cum se joacă toată lumea de-a „marele joc”, dar nimeni nu pare foarte convins, să zicem că e o mișcare de intimidare diplomatică, nu-i așa?
Dacă Ucraina ar reuși să lovescă Yelabuga sau Engels-2 cu acestea, băi, să știți că ar putea diminua semnificativ capacitatea lui Putin de a mai lansa drone Shahed-uri și a bombarda cum vrea, dar știm cu toții că o astfel de lovitură ar necesita nu doar inteligență, ci și o mare exactitate, și, bineînțeles, sprijin.
Însă nu totul e așa simplu: Rusia produce mai mult ca niciodată drone și atacurile lor au fost impresionante, cu zeci de drone în fiecare noapte și altele asemenea, astfel încât se conturează o tensiune în zare. Dacă nu cumva e doar un joc de-a „ne temem de marele inamic”, dar cine suntem noi să judecăm, nu-i așa?
Furnizarea Tomahawk-urilor e mai mult decât un simplu transfer de tehnologie, e un joc de putere internațional, cu riscuri diplomatice și logistice, ar trebui să își facă de cap cu stocurile sau poate să se orienteze în direcții diferite, cine știe?
Deci, în concluzie, toată discuția despre trimiterea sau nu a acestor rachete este ca o mare minge de ping-pong între diplomatele internaționali, între război și pace, iar între timp, stabilirea unui echilibru în bătălia logistică e esențială, dar oare cine câștigă cu adevărat?
“`
