“`html
Propuneri PSD – Soluții sau iluzii în economie?
Într-o declarație, președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a reușit să contrazică logica economică a bugetului, anunțând că toate propunerile lui nu ar crea cheltuieli suplimentare, adică nimic care ar pune presiune pe buget, deci banii nu ar fi o problemă, deși nu-i clar de unde vin, din ce pădure fermecată, așa că ne întrebăm: chiar e posibil?
El povestește despre o faină metodă de credit fiscal, ceva ce sună bine, dar este destinat doar firmelor care dăruiesc puțin, adică vor să investească dar și să primească deduceri de stat pe profit pe 5 ani, care poate fi prelungit, dar detalii despre cine beneficiază exact? Nema, toate metodele sunt spuse ca și cum erau dulciuri gratuite pe stradă, fără a spiona riscurile unui astfel de sistem nebunesc din punct de vedere financiar.
Apoi mai vine și cu schema de garanții pentru IMM-uri, de 60% pentru investiții și restul pentru capital de lucru, ca și cum asta ar rezolva toată economia pe loc, și cine știe ce bonusuri poți să primești, dar faza cu riscurile rămâne de văzut, cum și unde, între timp să nu uităm nimic din ce a spus el bineînțeles, dar rămânem cu întrebări fără răspuns.
Grindeanu, despre care se tot vorbește că ar avea planuri mari cu economia digitală, a spus că vrea să sprijine gigantii inteligenței artificiale și CV-urile celor care investesc în cercetare, în moduri care sună extrasimplificat, dar care promite sprijin fiscal de 50% pentru investițiile legate de noile tehnologii, cu o deducere pe cinste de până la 200% pentru cheltuieli, de parcă așa se va schimba economia pe bune, nu? Totuși, ambițiile astea pot duce pe toți la realitatea jucătorilor de pe piață?
Nu se oprește aici, căci chiar vrea să ajute tinerii, cei care nu muncesc și nu studiază, așa că propune prime de stabilitate și alte stimulente financiare pentru angajări, 1.000 lei pe lună curat pe timp de un an și 1.250 lei în al doilea an, ca și cum acești tineri ar dori, dar iarăși nu se știe cine va ajunge la acești bani și cum se face ușor angajarea lor pe o piață deloc prietenoasă.
Astfel, deși propun și promisiuni potențial sănătoase, lucrurile rămân neclare și nimeni nu vrea să vadă substanța fiecărei măsuri, ci doar promisiuni zvâcnind în zare, iar întrebarea este: vor reuși toate acestea să schimbe fața economiei? Sau rămân într-un rău uitat de timp?
“`
