Dezbatere Explozivă în Politica Românească: Pensiile Magistraților În Cumpănă!
Într-o revărsare de idei amestecate și declarații bombastice, PSD încercând să scape pe ultima sută de metri în fața stării de ambiguitate ce planează asupra pensiilor magistraților, nu-mi doresc să fiu eu acela care să pună degetul pe rană, pentru că, vorba românului, de multe ori facilitățile sunt acoperite de nuanțe de gri, iar ce contează cu adevărat se pierde în fum și scandaluri interminabile, știu eu ce vor oamenii să audă, se aude discutându-se despre girul CCR, iar liderii nu se lasă mai prejos.
Purtătoarea de cuvânt a guvernului a lămurit, dar cu jumătate de gură, explicațiile că așteaptă chestiuni de la Curtea Constituțională, adică un fel de echilibru fragil între legislație și politică, dar totul suna mai mult ca o melodramă în stil românesc, în timp ce Sorin Grindeanu, dezamăgit de o propunere care n-a prins vioară, zicea că formarea unui grup de lucru a fost doar o idee, dar nu prea s-a agreat, că ideile care vin după pot fi mai celebre decât inițialele, fie ele și cu Radu Miruță, care promite că redistribuie discuții ca pe mărțișoare fără să strice aerul.
Nimeni nu scapă de răspundere, mai ales când vine vorba despre pensiile magistraților, un subiect ghezont, unde Daniel Gheorghe declară, dar cumva ca pe un platou de televizor, că responsabilitatea asta ar trebui să fie comună, dar nimeni nu vrea să-și asume vina, nimeni nu vrea să fie acela care să bată alarma, de parcă am fi în mijlocul unui joc de cărți, și fiecare încercând să joace cărțile cu cele mai tari fețe.
Tot în acest haos, Radu Miruță promite un referendum dacă totul devine o nebunie legislativă, undeva între litere de tipar și o cuiere la uşa justiției din România, în care pensiile magistraților parcă sunt scrise cu cerneală invizibilă pentru unii oameni, dar chiar și așa, ei nu vor să fie lăsați în urmă de tot, mai ales că termenul de 28 noiembrie se apropie rapid, iar noi, ca națiune, risipim nu doar idei, ci și fonduri europene.
România este pe un drum plin de zig-zaguri și soluții improvizate, cu un guvern care încă așteaptă semne de la CCR, dar în același timp, cu toată furtuna în coaliție, se crede că modificările rapide la sistemul de pensii trebuie să devină norma, dar cine știe, ne rămâne doar să ținem pumnii strânși!
