Provocările Generației Z: Oameni tineri și frustrați în fața instabilității politice și economice
LEAD: În timp ce țările dezvoltate se confruntă cu provocările îmbătrânirii populației, regiunile mai puțin dezvoltate, în special din Africa, observă o explozie demografică a tinerilor care, frustrați de lipsa oportunităților economice și de libertățile politice limitate, își revendică drepturile. Generația Z, formată din tinerii născuți între 1997 și 2012, joacă un rol tot mai important pe scena politică globală, evidențiind atât riscurile, cât și oportunitățile care decurg din această dinamică.
Conform datelor furnizate de Our World in Data, în jur de 80 de țări, cu o populație cumulată de aproximativ 2,5 miliarde de oameni, au o vârstă mediană de 29 de ani sau mai mică, ceea ce le plasează în categoria țărilor dominate demografic de tineri. Exemple notabile includ Uzbekistan, cu o vârstă mediană de 29 de ani, Ecuador (28 de ani) și Filipine (26 de ani), alături de majoritatea țărilor africane, precum Uganda (16 ani) și Niger (15 ani).
Statele cu mulți tineri, mai expuse la conflicte
Cercetările sugerează că o populație tânără poate duce la instabilitate politică, în special în condiții de slabe instituții și oportunități economice limitate. Un studiu din 2006, realizat de cercetătorul Henrik Urdal, a arătat că țările cu un număr mare de tineri sunt mai vulnerabile la violență politică, inclusiv războaie civile și revolte. Deși există și țări cu o vârstă mediană mai mare, cum ar fi Iran (34 de ani) și Maroc (31 de ani), care au experimentat tulburări sociale datorate problemelor economice și nemulțumirilor față de elite, tendința generală este că riscurile de instabilitate cresc cu scăderea vârstei mediane.
Un exemplu pertinent este Sudanul, unde protestele din 2019, declanșate de creșterea prețului pâinii, au dus la căderea dictatorului Omar al-Bashir, care a condus timp de 30 de ani. Totuși, în aprilie 2023, tensiunile au escaladat într-un conflict civil devastator, evidențiind natura instabilă a regiunii.
Gen Z: O generație „nativ digitală” cu aspirații politice
Generația Z este caracterizată ca fiind prima generație „nativ digitală”, având acces rapid la informații și o capacitate crescută de a observa corupția și ineficiența guvernamentală. Această transparență sporită amplifică frustrarea tinerilor față de inegalitățile sociale. De exemplu, în Kenya, în 2024, protestele tinerilor au determinat președintele William Ruto să renunțe la o creștere de taxe și să-și demită cabinetul, după ce aceștia au acuzat politicienii de irosirea resurselor publice în favoarea luxului personal.
Un sondaj realizat de Afrobarometer a relevat că majoritatea cetățenilor africani preferă democrația, două treimi dintre respondenți din 39 de țări exprimând această preferință în 2024. Cu toate acestea, dezamăgirea față de democrațiile slabe îi determină pe unii tineri să fie mai toleranți față de regimuri autoritare. În Madagascar, guvernul lui Andry Rajoelina a fost răsturnat cu ajutorul forțelor armate, care au preluat apoi controlul.
În Tanzania, în octombrie 2025, tinerii au protestat împotriva alegerilor considerate trucate, cerând intervenția armatei. Situația a degenerat, iar forțele de securitate au ucis sute de oameni, în timp ce președintele Samia Suluhu Hassan a revendicat o victorie controversată cu 98% din voturi.
Impactul Generației Z în țările dezvoltate
Chiar și în țările dezvoltate, unde Generația Z nu reprezintă majoritatea, aspirațiile economice și politice ale acestei generații devin din ce în ce mai influente. Deși Gen Z este adesea considerată cea mai privilegiată generație din istorie, mulți tineri din SUA și Europa se confruntă cu dificultăți legate de costul locuințelor, datoriile pentru studii și anxietățile legate de impactul inteligenței artificiale asupra locurilor de muncă. Aceștia exprimă nemulțumiri față de avantajele pe care le au generațiile mai în vârstă, alimentând un sentiment de frustrare și nesiguranță.
În diverse colțuri ale lumii, inclusiv în SUA, Franța și Germania, dar și în țări mai puțin dezvoltate, tinerii se îndreaptă spre opțiuni politice care, în trecut, erau considerate marginale. Această tendință subliniază potențialul Generației Z de a deveni o forță destabilizatoare nu doar în regiunile cu populații foarte tinere, ci și în țările bogate, unde provocările economice și politice sunt la ordinea zilei.
