Provocările dronei rusești și nevoia de operaționalizare a Articolului 42.7 al UE pentru securitatea României
După ce România a doborât cu succes trei drone rusești în trei zile consecutive, invazia spațiului aerian românesc de către Rusia a fost temporar suspendată. Totuși, experții în securitate avertizează că aceste incidente ar putea fi doar teste pentru a evalua rapiditatea și eficacitatea reacției României și a NATO, în eventualitatea unei escaladări viitoare prin atacuri drone mai puternice asupra teritoriului național.
Clauza de apărare colectivă a NATO – Articolul 5
În contextul unor astfel de momente tensionate, analiștii români aduc în discuție Articolul 5 al Tratatului NATO, cel mai cunoscut mecanism de apărare transatlantică comună. Acesta stipulează:
„Un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre statele NATO din Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, va acorda ajutor părții sau părților atacate, luând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea forței armate”.
Cu toate că Articolul 5 este perceput ca suficient pentru apărarea României, există și alte prevederi importante care ar putea completa acest cadru, în special în contextul unor atacuri sub pragul convențional de război.
Clauza similară a Uniunii Europene – Articolul 42.7
Mai puțin cunoscută este clauza prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană, introdusă odată cu reformele de la Lisabona, Articolul 42.7, care prevede:
„În cazul în care un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au față de acesta obligația de a-i acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre. Angajamentele și cooperarea în acest domeniu sunt în concordanță cu angajamentele asumate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care, pentru statele membre ale acesteia, rămâne fundamentul apărării lor colective și forul pentru punerea în aplicare a acesteia”.
De la introducerea sa, această clauză a fost activată o singură dată, pe fondul atacurilor teroriste din noiembrie 2015 din Franța. Cu toate acestea, nu a fost definit un cadru operațional structurat care să clarifice cine decide, cine acționează și în ce termene se aplică această prevedere.
Inițiative europene recente privind Articolul 42.7
În primăvara anului curent, o dronă iraniană a lovit o bază britanică din Cipru, un stat membru UE, dar care nu face parte din NATO. Acest incident a generat o dezbatere la nivel european privind necesitatea operaționalizării și îmbunătățirii clauzei de asistență reciprocă prevăzută în Articolul 42.7. Discuțiile au fost inițiate în cadrul unui consiliu informal la Nicosia la propunerea președintelui Ciprului, Nikos Christodoulides.
Cipru, alături de Austria, Irlanda și Malta, este unul dintre cele patru state membre UE care nu fac parte din NATO și singurul fără garanții bilaterale de securitate din partea unei puteri militare majore. În plus, teritoriul cipriot este parțial ocupat de forțele turcești, iar în ultimii ani au fost consemnate atacuri cu drone atribuite unor grupuri armate nestatale. Acest context subliniază importanța eficientizării și clarificării Articolului 42.7 pentru asigurarea securității statelor membre UE în situații de agresiune.
Interesele României în operaționalizarea Articolului 42.7
România se află, în mod direct, sub protecția Articolului 5 NATO, însă există aspecte esențiale care recomandă o atenție sporită asupra posibilităților oferite de clauza UE 42.7:
- Republica Moldova, stat non-NATO, se confruntă cu vulnerabilități similare Ciprului, având militari ruși staționați ilegal în regiunea separatistă Transnistria. O eventuală integrare europeană a Moldovei ar presupune un angajament al UE pentru asigurarea securității acestuia, posibil realizabil doar prin operaționalizarea Articolului 42.7, având în vedere că NATO nu discută serios aderarea Moldovei.
- Articolul 42.7 ar permite UE să gestioneze chestiuni specifice sale de securitate, precum agresiunile sub pragul convențional, un scenariu relevant în cazul atacurilor izolate cu drone. Generalul Seán Clancy, președintele Comitetului Militar al UE, a susținut că aplicarea acestui articol ar putea aborda astfel de incidente „sub nivelul articolului 5”.
- Un raport al Parlamentului European subliniază că pragul pentru invocarea „agresiuni armate” conform Articolului 42.7 este mai scăzut comparativ cu „atacul armat” care declanșează Articolul 5, făcându-l un instrument important pentru contracararea războiului hibrid.
- Summitul NATO de la Ankara a vizat pregătirea împotriva atacurilor militare convenționale, dar alianța întâmpină dificultăți în a răspunde în mod colectiv la agresiuni sub pragul convențional, cum ar fi cele cibernetice sau dezinformările – domenii în care o cooperare UE-NATO și o clauză 42.7 eficientă ar reprezenta un avantaj major pentru România.
Rolul esențial al României în dezbaterea europeană
Incidentul dronei din primăvara acestui an a oferit ocazia Ciprului, în calitate de deținător al președinției Consiliului UE, să promoveze pe agenda europeană necesitatea reformării Articolului 42.7. La reuniunea de la Nicosia a participat și președintele României, Nicușor Dan, iar statele membre au convenit să înainteze propuneri Comisiei Europene privind integrarea acestei clauze într-un mecanism operațional clar.
Totuși, Articolul 42.7 rămâne vag în privința aplicării practice: nu specifică cine decide pragul invocării, cine coordonează răspunsul, ce forme de asistență trebuie mobilizate și în ce termene, aspecte detaliate de publicația Policypress.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a punctat necesitatea unui cadru operațional adecvat pentru contracararea amenințărilor hibride din zona gri. Parlamentul European a cerut în 2021 o „înțelegere comună ambițioasă” privind articolul 42.7 inclusiv pentru scenarii ipotetice de atacuri cibernetice, ceea ce ar reflecta un beneficiu direct pentru securitatea României.
Atitudinea României și perspectivele viitoare
În cadrul summitului de la Nicosia, Nicușor Dan a reafirmat poziția convenționalistă potrivit căreia Articolul 5 NATO rămâne fundamentul apărării României, considerând încă prematură orice colaborare în cadrul noii clauze europene. El a declarat: „Este o discuție care abia a pornit, și evident că orice colaborare pe securitate este binevenită, însă fundamentul, sau partea cea mai importantă a apărării noastre, vine din apartenența la NATO și din Parteneriatul Strategic cu Statele Unite”.
Acest punct de vedere reflectă o încredere sporită în garanțiile americane, deși schimbările recente în strategia NATO impun statelor europene, inclusiv României, un rol mai activ în apărarea continentului. Lipsa unor inițiative consistente și implicare a României în dezbaterile privind autonomia strategică a UE a fost remarcată în ultimii ani, chiar dacă există un consens la nivel NATO privind asumarea responsabilităților europene sporite.
În acest context, se subliniază că o clauză europeană de apărare operativă, completând fără a contrazice Articolul 5, ar aduce beneficii României în mobilizarea rapidă și coordonată împotriva agresiunilor hibride, cibernetice sau prin alte mijloace sub pragul militar convențional.
În final, România este în poziția de a contribui cu propuneri concrete privind operaționalizarea Articolului 42.7, pentru a-și asigura o securitate mai robustă în fața amenințărilor complexe ale prezentului și viitorului apropiat.
