Provocările pieței de asigurări pentru operele de artă în România și soluțiile adoptate în Europa
Piața de artă din România este în prezent extrem de puțin dezvoltată, ceea ce se reflectă direct în numărul redus de expoziții importante cu opere de artă, atât interne, cât și internaționale. Într-un context în care alte țări europene organizează zeci sau chiar sute de expoziții anual, România găzduiește în medie cel mult o expoziție majoră pe an. Aceasta se datorează, în mare parte, lipsei unor soluții adecvate de asigurare a operelor de artă, în special pentru artiștii individuali și colecționarii privați.
Obligațiile legale și limitările pieței locale de asigurări
Conform legislației românești, doar muzeele și instituțiile adiacente sunt obligate să asigure operele de artă pe care le dețin. Această prevedere lasă într-o zonă gri operarea în siguranță a obiectelor de valoare aflate în proprietate privată, în galeriile comerciale sau în timpul transporturilor private, unde nu există o obligație legală de asigurare.
În ceea ce privește oferta de pe piața locală, polițele de asigurare disponibile acoperă riscuri precum incendii, cutremure, furt prin efracție, inundații, vandalism și transport. Totuși, aceste polițe sunt accesibile aproape exclusiv instituțiilor juridice precum muzee, galerii și asociații culturale, în timp ce artiștii individuali sau colecționarii privați de dimensiuni mici au foarte puține opțiuni.
Această situație face ca România să fie limitată în capacitatea sa de a organiza expoziții cu opere de mare valoare, în contrast puternic cu alte piețe europene mai mature.
Piața de asigurări a artei în Europa și liderii globali
La nivel global, piața de asigurări pentru artă a fost evaluată la aproximativ 1,9 miliarde de dolari în 2024, cu așteptări de creștere până la 3,1 miliarde de dolari în 2033, conform unui studiu realizat de compania americană Verified Market Research. Europa deținea, în 2023, circa 32% din totalul primelor globale, cu peste 5,4 milioane de opere asigurate la nivelul instituțiilor publice și private.
Dintre țările europene, Franța se află pe primul loc, cu 1,6 milioane de opere asigurate, fiind astfel una dintre piețele cele mai dezvoltate în domeniul asigurării artei. Principalul motiv pentru succesul acestei piețe este prezența unor jucători de talie globală, precum Lloyd’s din Londra, AXA, Allianz, Chubb și Hiscox.
Este important de remarcat că niciunul dintre acești asigurători nu activează pe piața din România, fapt care limitează accentuat dezvoltarea segmentului de asigurări pentru opere de artă în țară.
Perspectiva experților și comparații internaționale
Cătălin Guriță, avocat și director al Fundației Win for Art, subliniază faptul că atunci când au loc expoziții importante în România, operele sunt asigurate prin companii internaționale. El precizează că asigurătorii locali ar putea susține sume mari doar dacă România ar găzdui mai frecvent expoziții cu opere ce au valori ce pot ajunge la zeci sau sute de milioane de euro.
Piața matură din vestul Europei asigură zeci de expoziții lunar, ceea ce le permite calibrări eficiente ale riscurilor. În schimb, organizațiile din România, prin numărul redus al expozițiilor semnificative și valorile mai mici ale operelor expuse, nu pot beneficia de astfel de avantaje. De asemenea, interesul public pentru astfel de evenimente în România este în continuare scăzut.
Sisteme guvernamentale de garantare și exemple europene de succes
Țări precum Marea Britanie sau Belgia oferă modele de garantare guvernamentală care sprijină muzeele în organizarea expozițiilor cu opere de artă, reducând costurile ridicate ale asigurărilor comerciale. În Marea Britanie, de exemplu, funcționează din 1980 programul Government Indemnity Scheme, care permite Guvernului să garanteze despăgubirea în cazul pierderii sau deteriorării obiectelor împrumutate, în loc ca muzeele să plătească sume mari companiilor private.
În perioada 2024-2025, în Regatul Unit au fost emise 757 de garanții pentru 26.433 de obiecte culturale în valoare cumulată de 19,1 miliarde lire sterline. Potrivit Arts Council, care administrează programul, muzeele au economisit 81 de milioane de lire sterline în comparație cu costurile asigurărilor comerciale echivalente.
Similar, Guvernul flamand a implementat în 2021 un sistem de garantare guvernamentală. În cadrul expoziției „Krasse Koppen. Bruegel, Rubens en Rembrandt”, desfășurată între octombrie 2023 și ianuarie 2024, Muzeul Regal de Arte Frumoase din Anvers a expus 62 de lucrări împrumutate, asigurate în baza acestei scheme pentru o valoare de 454 de milioane de euro.
Costul asigurării comerciale fără schema guvernamentală ar fi fost de 278.000 de euro, dar muzeul a plătit sub 52.500 euro pentru acoperirea restantă, beneficiind astfel de o reducere semnificativă a cheltuielilor. Aceste modele demonstrează avantajele unei implicări publice în gestionarea riscurilor asociate operelor de artă.
Opțiuni și soluții pentru România
În lipsa unui echivalent al schemelor britanice sau flamande, muzeele și organizatorii de expoziții din România se confruntă cu trei opțiuni limitative:
- Să apeleze la asigurători străini, confrontându-se cu costuri ridicate și birocrație suplimentară;
- Să organizeze expoziții cu lucrări de valoare mai mică, ceea ce poate reduce semnificația culturală a evenimentelor;
- Să nu organizeze deloc expoziții de amploare, limitând astfel accesul publicului și colectivelor artistice la astfel de manifestări.
Pe baza modelelor europene, există două direcții principale care ar putea fi adoptate în România pentru a stimula dezvoltarea pieței locale de asigurări pentru arta culturală:
- Crearea unui fond public de garantare pentru expoziții de artă, similar programului britanic Government Indemnity Scheme sau schemei flamande, prin care statul să preia riscul aferent împrumuturilor de opere cu valori mari, reducând astfel povara costurilor asigurărilor comerciale pentru muzee;
- Stimularea dezvoltării capacității locale de subscriere specializată, prin parteneriate între asigurătorii autohtoni și piețe cu experiență, precum Lloyd’s, pentru ca România să nu mai depindă exclusiv de asigurători străini pentru expozitii culturale majore.
Implementarea acestor direcții ar putea impulsiona atât organizarea de evenimente culturale de anvergură, cât și creșterea valorii și protecției operelor de artă expuse pe teritoriul României.
