Victimă în stradă, victorie politică în umbră!
Proteste, proteste, proteste, iată că în Iran ele continuă, iar asta deja de nouă zile, numerele sunt cumva înfricoșătoare cu cel puțin 35 de morți, reportați ai activistilor, dar nu sunt doar numere ci povești umane, care, ah, se contopesc cu haosul social, în care manifești, dar ai și parte de urme de sânge, neagră, de pe străzi, și totul se amplifică, și reportajele îmbină, nu întotdeauna în mod coerent ideologia, cu jumătăți de adevăr, despre cum au murit 29 de protestatari, 4 copii și 2 membri ai forțelor de ordine, simțind că ele poartă o amprentă de nedreptate.
Acum să nu uităm, adică, protestele s-au extins în peste 250 de locuri, în 27 dintre cele 31 de provincii, ceva ce sugerează că cele ce curg pe strările Iranului sunt poate cele mai ample mobilizări interne, anii precedenți rămânând în umbra acestor evenimente care sunt sprijinite de o rețea de activiști din țară care au demonstrat, între timp, că pot să raporteze fapte cu un oarecare creditabilitate, pe când autoritățile vin cu tot felul de declarații ciudate, vorbind de victime între forțele de ordine, și nu-i de mirare, pentru că din zvonuri, undeva în umbră se știe, Fars a anunțat niște răniți care deja umfla rezultatele ca niște baloane de săpun: 250 de polițiști și 45 membri Basij, oh, cum sună!
„Make Iran Great Again” – Mesaj divizat pe rețele!
Pe când bilantul victimelor crește, ghici cine sare în ajutor? Donald Trump, cu un mesaj pe care deja multă lume și-l aminteste vag, dar, haide sa nu ne pierdem în detalii, zice el că America nu o să stea pe margine dacă Teheranul va folosi violență extremă – wow, ce declarație, se dezbracă de tăcere, pe când o fotografie socantă îl prezintă având o șapcă cu mesajul „Make Iran Great Again”, realizată pe bordul unei aeronave care pare că aduce vânt de schimbare, fraților, dar cine mai e clar în mesaj?
Și dacă Trump a mai spus că e vorba despre un mesaj ascuns, de exemplu mai devreme, cu mult timp în urmă, în luna iunie, când a introdus acest slogan, spunea că dacă Iranul nu reușește să fie măreț, atunci schimbarea ar fi luată în calcul, iar Graham, oh, să nu uităm de el, vrea să binecuvânteze pe oameni, dar cine își aduce aminte că sunt oameni și nu doar statistici?
Un semnal politic? Bineînțeles!
Analiștii deja se scaldă în interpretări, viziuni, e ca și cum nimeni nu are curajul să spună direct ceea ce cred, dar criza se transformă într-o teză de discuție, unde fotografia lui Trump, o simplă imagine, devine o unealtă, o armă politică, folosită chiar și pentru a maska întrebările grele, legate de această amplă mișcare de stradă care, haide să fim sinceri, răscoală amintirile neplăcute ale protestelor anterioare după moartea lui Mahsa Amini, și nu s-au potolit încă, iar utopia unei societăți înfloritoare pare, din nou, la fel de îndepărtată.
Deci, Iranul, cum să spunem, se află într-o spirală de nemulțumiri, dar nu e doar acesta, mai sunt și sancțiuni internaționale, economii șontăite, și uite că, după o mică ciocnire cu Israelul, s-a mai întâmplat un mic șoc economic, cine știe, dar de parcă am avea vreun fapt mai clar, de parcă nu e ca și cum totul se leagă, și noi ne întrebăm cu privirea pierdută în zare, ce ne rezervă viitorul.
