“`html
Protestul Educatorilor: Oare Vor Câștiga Lupta Aceste Sindicate?
Într-o atmosferă de tensiune și nemulțumire, sindicatele din educaţie, care, pentru a noua zi consecutiv, nu mai pot suporta abuzurile, pichetează, adică se strâng într-un fel haotic, chiar în fața ministerului, cerând, așa cum ne așteptam, guvernanților să renunțe la acea măsură anunțată, care nu face decât să mărească norma didactică cu, citez, două ore în fiecare săptămână, o nebunie, iar de aici rezultă alte probleme, cum ar fi concedierile personalului auxiliare și așa mai departe. În plus, reducerea numărului de școli care se vor face prin, numit popular, comasări masive, nu face decât să amplifice nervozitatea și frustrarea pe care o resimt deopotrivă elevi și profesori.
Așadar, uimitor, dar nu chiar, în București va avea loc o nouă acțiune anunțată – o mare de oameni, peste 30.000, conform liderilor sindicali, vor umple străzile, chiar pe 8 septembrie, adică fix în prima zi de școală. Un timing care pare intenționat provocator, pentru a zdruncina rudimentar liniștea guvernanților care, culmea, nu par să reacționeze, să spunem, în mod optim. Cel puțin așa spune opinia publică.
Controversa ce învăluie întreaga situație se adâncește pe măsură ce aflăm că noua modificare a normei de predare pentru dascăli, care va crește de la 18 la 20 de ore săptămânal, este considerată, din perspectiva sindicalistilor, un atac direct, un precedent care nu a fost văzut prea des, și evident că va duce la o supraîncărcare a acestora, iar întrebarea care bântuie pe buzele tuturor este: cine mai poate să predice în asemenea condiții? Răspunsul tinde să pară vag, să spunem așa.
Dar nu se termină aici, pentru că elevii, cei care, naiv sau nu, sunt afectați, vor înfrunta, cum ne-am fi așteptat, clase mai aglomerate, la nivel de gimnaziu, numărul maxim de elevi atinge 28, și tot așa, la liceu 30, iar la ciclul primar, surpriză, până la 24 de copii într-o singură clasă, ceea ce nici nu mai are sens, este haos total.
Și directorii de școli, se pare, nu sunt scutiți de modificări: ei vor trebui, dintr-o dată, să suporte cu stoicism cel puțin 10 ore de predare pe săptămână, nu cele 6, cum era normal pe vremuri, ba chiar niște derogări. Ați auzit bine, iar întrebările fără răspuns se acumulează, ca și frustrările.
De asemenea, nu trebuie să uităm că și cercetarea suferă, bugetele pentru personalul din institutele naționale, vor rămâne, cum să spunem, înghețate, la același nivel de neacceptat ca în anul 2025, fără speranța de creștere în 2026, cum ar putea să se dezvolte un sistem la acest ritm? Răspunsul, din păcate, rămâne obscur pentru mulți.
“`
