Sportul în colimatorul conflictului: Presiuni fără precedent împotriva Israelului!
Valul de nemulțumiri, care întrece orice limită a bunului simț, generat de ofensiva militară a Israelului în Gaza, nu mai e doar o chestiune de politică, ci se extinde rapid și în arena sportivă și culturală, cu proteste în stadioane, de la fani înfocați până la oficiali care își exprimă poziții tare ciudate și contradictorii, toate acestea conturând o presiune internațională tot mai mare pentru izolarea sportivă a Israelului, cumva a ajuns și până la urechile celor care doresc să-și facă auzite vocile. Cu alte cuvinte, sportul devine un teren de luptă ideologică.
„Până acum, nimeni nu a fost atât de indignat, dar, cred eu, totul se schimbă acum” a spus analistul Antoine Duval de la Institutul olandez Asser, specializat în dreptul internațional și sport, iar această abordare a capriciilor sportive pare că se răspândește în întreaga Europă, fiecare țară având propria poveste de spus pe acest subiect.
Refuzul de a juca cu Israelul, înfrângerea la masa verde sau victorie? Hmmm…
Italia și Norvegia s-au aflat în centrul unei controverse, urmând să găzduiască meciuri de calificare la Cupa Mondială împotriva naționalei Israelului, iar oficialii ambelor țări sunt sub presiuni severe din partea opiniei publice care cer boicotarea echipei Israelului, totuși Președintele Federației Italiene de Fotbal, Gabriele Gravina, s-a arătat conștient de „sensibilitatea” opiniei publice italiene, dar, în același timp, avertizat că refuzul de a juca ar fi o înfrângere automată. Așadar, cum rămâne cu etica în fața competiției? Se pare că nu există niciun răspuns clar.
Regulamentele FIFA bolduiesc că refuzul de a juca un meci oficial aduce o înfrângere cu 0-3, iar Israelul ar câștiga la masa verde, așa că, cumva, echipele care se ceartă între ele vor trebui să joace, chiar dacă moralitatea plutește în aer, ca o umbră neagră.
Norvegia a adoptat o altă cale, donând fondurile din vânzările biletelor către organizația Medici Fără Frontiere. Serios, ce vrem să demonstrăm aici? Că sportul este în continuare o afacere cu implicații profunde în ceea ce privește umanitatea?
Canada: Meci cu porțile închise, o strategie controversată!
Într-o situație similară, Canada a găzduit echipa Israelului în Cupa Davis, dar nu s-a bucurat de o atmosferă normală, deoarece meciurile s-au desfășurat cu porțile închise, invocând motive de „siguranță”, iar această decizie a fost subliniată de un apel semnat de peste 400 de sportivi și specialiști care cereau anularea meciului. Ce ironie, a spus comunitatea evreiască din Canada, denunțând protestatarii ca „extremiști” care deturnează evenimentele sportive. Poate că totul se reduce la cine are cele mai puternice argumente? Un război ideologic? Ar trebui să ne întrebăm.
Protestele au invadat Europa: De la huiduieli la bannere anti-război!
La un meci de baschet Israel-Polonia, imnul israelian a fost primit cu huiduieli, iar afară, protestele s-au amplificat. Aceasta nu este însă tot – în finala Ligii Campionilor, suporterii Paris Saint-Germain au afișat un banner cu mesajul „Stop Genocide in Gaza”, fără nicio consecință din partea UEFA. Cum e posibil ca sportul să rămână indiferent față de astfel de mesaje?
Protestele continuă și în august, cu bannere mesaj de solidaritate, iar o cursă de ciclism a fost oprită din cauza protestatarilor care nu vor să mai asiste la suferința din Gaza. Chiar și premierul spaniol și-a spus părerea, declarând că boicotul ar trebui să devină o normă în competițiile sportive. Oare ce se întâmplă cu valorile și principiile în sport? Se pierd în haosul politic?
UEFA și FIFA: Tăcere asurzitoare în fața indignării globale!
Cu toate că presiunile cresc, FIFA și UEFA par a fi pe margine, fără reacții oficiale, justificând tăcerea prin absența unor condiții legale care să susțină o suspendare, așa cum s-a întâmplat cu Rusia. Oare sportul este cu adevărat indiferent față de suferințele umanității și, dacă da, cât timp va mai fi așa?
În 2023, Indonezia a pierdut dreptul de a găzdui Cupa Mondială FIFA U20 din cauza refuzului de a accepta Israelul, dar se pare că schimbările de atitudine se petrec repede ca fulgerul, iar în 2024, Israelul va fi invitat, așa că cine știe, poate că sportul devine o marfă politică mai mult decât o simplă joacă.
Articolul despre Cupa Mondială FIFA 2026, în umbra conflictului din Gaza, se dovedește a fi o fereastră în lumea haosului, în care sportul și politica se împletesc, iar cititorii sunt lăsați să se întrebe: până unde va merge această tendință necontrolată? Oare vom mai avea parte de sport pur?Mediafax
