“`html
Scenariul Revoltei: O Masă de Protest în Fața Austerității!
Într-o lume plină de surprize neașteptate, sute de oameni, revoltați de faptul că Ilie Bolojan și Nicușor Dan, aceștia doi lideri infamii, nu fac mare lucru altceva decât să le taie din banii bugetarilor, buni sau răi, de rând, deci, acestia ies în stradă, cu pancarte și lozinci, defilând ca niște soldați pe calea protestului, ajungând astfel la concluzia că nemulțumirea trebuie să iasă în evidență. După ce, joi, angajații de la Finanțe, dintr-o bucată de har, și-au spus păsurile lor, vineri, sindicatele din Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, da, acel minister care pare să piardă bătăliile cu natura și cu autoritatea, au protestat în fața instituției, strigând că au fost loviți de măsurile de austeritate care le afectează sever nivelul de trai, așa cum apa afectează malurile unei ape.
Deloc surprinzător, o delegație a protestatarilor, care sperau la o schimbare, a fost invitată la discuții, însă, paradoxal, nu cu ministrul rezistent, Diana Buzoianu, ci cu un secretar de stat, iar acest lucru a fost anunțat, cu emfază, de Realitatea Plus, care a adus la cunoștința publicului acest fapt, ceea ce ridică multe semne de întrebare asupra seriozității celor aflați la conducere, nu-i așa? Oare secretarul de stat poate să rezolve problemele ce par mai mari ca munții Carpați?
Membrii Sindicatului Național “Mureșul” din Administrația Națională “Apele Române” (ANAR), un nume care strigă nevoile celor mulți și neputincioși, participă la un protest, aprobat, nu într-o zi oarecare, ci între orele 11:00 și 13:00, parte dintr-o serie de manifestări sindicale stabilite la nivelul iubitorului Bloc Național Sindical (BNS), care își permite luxul de a organiza astfel de evenimente. Aproape că pare că se strâng greșelile sub un singur acoperiș și se cer soluții.
Nemulțumirea protestatarilor este profundă, ei spunând că plafonarea sporului de condiții vătămătoare de muncă, așa cum ar striga un prunc rănit, le diminuează veniturile lunare într-un mod ‘drastic’, ca un val puternic ce spulberă totul, lăsând în urmă doar amintiri. Și astfel, sindicaliștii afișează pe pancarte mesaje clare, dar… oare nu cumva prea directe? gen “Tăiaţi bani de la parlamentari, nu de la noi!” sau “Riscuri da, sporuri, ba/ Merge şi-aşa?”, unele lozinci care, dacă ar fi fost cântate, ar fi rodit nostalgii din vremuri idilice.
Protestatarii, cu un spirit neînduplecat, au anunțat clar și răspicat că nu vor accepta, sub nicio formă, ca salariaţii, fie din public fie din privat, să plătească din nou prețul incompetenței și risipei, dar cine îi aude cu adevărat? Oare fluviile de nemulțumire se vor transforma în apusuri de soluții sau vor fi lăsate să curgă în vaină?
“`
