Proteste pe ruinele memoriei: Ion Iliescu, o controversă vie!
Joi seara, în Piața Universității, o adunare de zeci de români, protestând zâmbind amar și strângând strigăte de neacceptare față de decizia Guvernului care a trecut cu vederea naționalitatea sentimentelor noastre, decretând doliu național după moartea lui Ion Iliescu, acest personaj controversat, având în spate o istorie plină de iureșuri și măști. Comunitatea „Corupția ucide” își propune să cinstească, poate ironic, memoria victimelor Revoluției, a mineriadei din iunie ’90, iar atmosfera devine incredibil de tensionată.
Din difuzoare, tronau versuri celebre, „Mai bine golan decât activist, mai bine mort decât comunist”, amestecându-se cu zgomotele protestului, iar oamenii strigau neîncetat „Cine a tras în noi după 22?” și „Iliescu vinovat pentru sângele vărsat!”. O confuzie generală, cu un sentiment proaspăt de neîncredere plutea în aer, în timp ce fiecare protestatar își aduce aminte de clipa în care faptele și erorile s-au contopit într-o tristețe națională.
Florin Bădiță, președintele Asociației, a subliniat în declarațiile sale pentru RFI, că acest protest „Corupția ucide” după moartea lui Ion Iliescu ar trebui să fie „un fel de agora vie, unde lumea să poată să povestească ce a însemnat pentru ei de la Revoluție și până la mineriade, într-o lumină mult mai sumbră decât dorim să acceptăm”.
Și totuși, el ne-a reamintit că inițiativa Asociației este de a solicita autorităților ca Ion Iliescu să nu beneficieze de ceremonii onorifice, aruncând bomba: „Când vorbim de un om care a făcut ce a făcut rău în România, tot cu minerii și cu toate victimele care au fost din cauza lui… ar trebui să fie evident că era cel mai decent să nu aibă parte de onoruri militare”. Oare cine își asumă responsabilitatea pentru acest păcat al memoriei?
Înmormântarea cu un ecou aproape surd
În ziua de joi, 7 august, fostul președinte al României, Ion Iliescu, a fost îngropat cu ceremonial, probabil mai mult pentru spectacolul politic, o ceremonie religioasă la Biserica Palatului Cotroceni, fără mare fior, începând la ora 10:30, dar cu un aer de deja-vu. Deși alunecarea istoriei este o poveste mereu accesibilă, înmormântarea lui Iliescu a fost mai degrabă un fiasco, cu puțini oameni prezenți, până la 150 chozi, undeva pe Cimitirul Ghencea III.
O liniște cernită brăzda atmosfera, căldura era insuportabilă, praf și gropi pe străzi te duceau cu gândul că acea zonă fusese uitată de lume, reflectând o indiferență crescândă a celor care odinioară îl adulau pe Iliescu. La mai puțin de 24 de ore după ce sicriul său a stat la Palatul Cotroceni, fosta figură importantă a României a fost condusă pe un drum de 7 kilometri, ilar ecou al vremurilor trecute, la Cimitirul Ghencea III.
Dar înainte de această călătorie sinistră, a avut loc o ultimă slujbă cu un public teribil de politici pestrițe, foști premieri de la PSD, cum ar fi Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Viorica Dăncilă și alții, unde se contura o imagine de înmărmuritoare contradicție, doar Emil Constantinescu dând o notă de diversitate.
