Protest Colindător la Cotroceni: Justiţia în Pericol sau Un Spectacol Mediatic?
Într-o mişcare neobişnuită, Comunitatea Declic anunţă un protest numit ”Colindăm, Justiţia să reparăm!”, care va avea loc luni la, da, Palatul Cotroceni, la ora 9:30, înainte de discuţiile privind Justiţia, care au fost iniţiate tocmai de preşedintele Nicuşor Dan, ceea ce face lucrurile şi mai, haideţi să spunem, interesante.
Organizatorii, care au realizat un comunicat pe vineri, par să fie preocupaţi de aceleaşi teme, gen mecanismele obscure prin care marile dosare de corupţie sunt tergiversate sau pur şi simplu blocate, adică o problemă care, să recunoaştem, nu mai surprinde pe nimeni, dar cu toate acestea, este greu de ignorat că protestul va încerca să pună presiune, nu?
Cei despre care se vorbeşte ca fiind „colindătorii” Declic, se pregătesc să cânte, poate nu ca primii colindători, dar cu siguranţă cu pasiune, în faţa preşedintelui, unde vor scanda mesaje de solidaritate cu colegii magistraţi care au avut curajul să îşi spună punctul de vedere, alături de cei care, evident, vin luni pentru a discuta despre problemele grave din Justiţie, nu doar despre vremea de afară, care, să fim sinceri, nu face decât să complice şi mai mult situaţia.
Într-un ton care variază de la îngrijorat la alarmant, Denisa Soare, coordonatoarea acţiunii Declic afirmă că preşedintele „are datoria morală” de-a da un mesaj clar despre abuzurile din Justiţie, în ideea că, dacă tace, este destul de firesc să încurajeze pe cei care vor să captureze sistemul, pe scurt, o invitaţie la acţiune, dar oare cât de multă acţiune e de fapt posibilă în aceste condiţii în care comunicarea devine tot mai, hmm, complicată?
Mai mult decât atât, protestul acesta nu vine decât ca o extindere a unei coregrafii mai, ceva mai ample, care s-a desfăşurat în Piaţa Victoriei, unde cetăţenii, în număr de aproape 200.000, iau atitudine faţă de problemele din Justiţie. Aici ne întrebăm: oare câţi dintre ei ştiu exact ce se întâmplă în culisele justiţiei, de fapt?
Preşedintele Nicuşor Dan, iarăşi, a invitat toţi magistraţii dornici să discute despre problemele sistemului la o întâlnire „fără limită de timp”, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu-i aşa? Asta nu garantează că vor fi soluţii concrete. Chiar şi când 200 de magistraţi îşi exprimă îngrijorările, nu ştim cât de serioasă este reacţia autorităţilor. E o conversaţie deschisă, dar cine garantează că ea va duce la ceva?
Petrecerea acestor discuţii va fi, conform preşedintelui, o oportunitate pentru toţi cei care au ceva de spus să o facă, dar în acelaşi timp, – și asta e important de reţinut – cei acuzaţi vor avea şi ei ocazia să se apere. Şi aici mă întreb eu, oare nu e un pic cam tardiv să te aperi, când deja întreaga societate este în alarma unui sistem aflat în criză?
Pe scurt, totul care se desfăşoară în jurul acestor evenimente ar putea părea că e doar o altă petrecere a cuvintelor, unde mulţi îşi exprimă opiniile, dar câţi au curajul să schimbe realitatea? Rămâne de văzut!
