Se va face stadionul lui Gică Hagi sau suntem doar într-o poveste spusă?
Păi, cam de doi ani lucrurile stau ca în cea mai proastă poveste, ştiţi voi, cu vechiul stadion demolat, iar acum promisiunile primarului, Vergil Chițac, ne umplu de speranță, dar ne fac să ne întrebăm, oare chiar se va întâmpla? Lucrările anunțate că ar începe anul viitor, se pare că sunt încă în viziunea unui oracol, căci realitatea financiară e ca un zid în calea visului de a avea o arenă de top pentru Farul lui Hagi, chiar şi cu toate aprobările la mână, lipseşte un lucru vitras – da, aţi ghicit, banii. Iar când spun „banii”, mă refer la finanțarea care ştiţi voi, nu există.
Se zice că noul stadion, excelenţă sportivă, ar putea să aibă vreo 18.100 de locuri, iar dacă lucrările, râvnit de toți, se vor și începe, poate în 21 de luni vom avea o bijuterie, dar între timp, Guvernul a declarat că banii pentru stadioane sunt ca nucile în zăpadă, până în 2027 nu-i vezi. Aşadar, cam ce ne rămâne de făcut? Să apelăm la cofinanțarea locală, dar unde sunt banii cei 25% necesari din fondurile bugetului local?
În alte orașe ale țării, totul se mișcă mai repede, exemplu Pitești unde Consiliul Local a dat undă verde. La Constanța? Hm, avem o hotărâre veche, dar care zice că noi ne asumăm doar 13%, restul? Adevărul e că între cele aproape 100 de milioane de euro, există o mare gaură în bugetul nostru local, o gaură care cheamă ajutoare care nu vin.
Încep lucrările, dar când?
Sunteți pregătiți pentru vești bombă? Primarul a zis că anul viitor, în prima parte, ar putea începe nebunia de lucrători și ziduri, dar el s-a plâns că bugetul este tot mai încordat ca un elastic întins, iar singură inițiativă de a strânge și Consiliul Județean să își bage și ei banușii în acest proiect grandios ar putea fi salvatoare. Are logică, dar 90 de milioane de lei angelice nu ar fi uşor de adunat însă.
Ceea ce nemulțumește pe fani sunt întârzierea și promisiunile ratate. De la meci la meci, fanii Farului au început să scandeze sloganuri împotriva primarului, vânând acele promisiuni lăudabile și afisând mesaje la meciuri, cam din ce în ce mai des, cerând o întoarcere a echipei în oraș. Confuzie, frustrare, și multă așteptare pentru un „acasă” pe care clubul, cumva, reușește să-l facă să pară un vârtej de vise îngropate.
Pe scurt, stadionul, viitorul visat de toată suflarea constănțeană, pare încă un proiect aflat într-o mare de promisiuni, dar fără buget, iar ce va fi nici măcar nu ştim încă dacă va fi pentru toată lumea. Se pare că avem nevoie urgent de rezultatele reale, nu doar de vorbe frumoase.
