Lifturi pentru cei mai în vârstă: O idee utopică sau o promisiune goală?
Pe un fond de sărbătoare, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost marcată cu o intervenție a senatorului PSD, Cazanciuc, care, culmea, a scos din joben un proiect numit „Lift pentru viață” dedicat, și aici trebuie să ne concentrăm, milioanelor de români în vârstă ce locuiesc în blocuri vechi, adică acele blocuri de trei sau patru etaje care nu au lift, o realitate care frizează decenii de ignoranță politică, iar politicianul consideră că mai mult decât o mărire a pensiilor, adevărata grijă față de părinți și bunici este, nu-i așa?, să le asigurăm, vorba aia, condiții mai decente pentru o viață demnă.
Cazanciuc a scos pe tapet o statistică îngrijorătoare, că peste 4 milioane de oameni se zbună în astfel de clădiri unde urcatul și coborâtul pe scări devine o adevărată aventură, parcă dintr-un film de groază, iar după o viață de muncă, ceea ce ei merită e o bătrânețe trăită, nu-i așa?, cu demnitate, devenind „prizonieri” ai apartamentelor lor. El a menționat că, acum doi ani, a propus un program național de dotare cu lifturi, dar discuțiile purtate s-au dus pe apa sâmbetei fără niciun rezultat, și tot așa.
Mai rău e că senatorul afirmă că banii pentru un astfel de proiect ar putea veni, uite, atât din fonduri naționale cât și din fonduri europene, adică se pot face locuri de muncă, nu? Așa, mai ales în domeniul construcțiilor, care oricum se zbate într-o criză, așa că plus pentru România, dar unde e efectivizarea? Dar să lăsăm la o parte promisiunile.
Proiecte-pilot la nivel local: Suna bine, dar…cu ce costuri?
Pe lângă toate aceste minunății, Cazanciuc s-a gândit să anunțe că primarii din diverse colțuri ale țării sunt dornici să demareze proiecte-pilot, e clar că suntem pe calea cea bună, dar oare, cât de tare e aici urgența? Și eficiența, dacă luăm în considerare că primarii, din păcate, nu au cele mai bune reputații când vine vorba de implementat proiecte, așa că asta ar putea fi un semn de întrebare, nu?
A subliniat senatorul că, probabil, a făcut el ceva greșit și nu a reușit să obțină susținerea necesară la nivel național, dar iată unde se ivesc scuzele, că mai bine este să existe un nucleu de primari care să înțeleagă că oamenii nu pot fi prizonieri în propriile apartamente, dar mesajul, a cărei substanță rămâne vagă, îndreaptă privirea inutil spre un viitor incert.
În încheiere, senatorul lansează un apel către toți cei care doresc să sprijine inițiativa, dar câți vor răspunde apelului? Deși invitația, evident puțin cam vagă, de a contacta Senatul pentru sugestii la acest proiect rămâne deschisă, întrebarea care persistă este: va reuși într-adevăr cineva să transforme această viziune în realitate?
Mai multe detalii găsiți în articolul de pe Mediafax, o altă zi, o altă promisiune solitară că totul va fi bine.
