“`html
Șoc și Groază: Programul Rabla în Pericol? Ministrul Se Apără cu Explicații Nebuloase!
Ministrul, într-o turnură aproape antologică, a declarat astăzi, cu un aer de misteriozitate aparte, că, mai întâi de toate, a discutat despre programul Rabla cu colegii de coaliție, amestecând finanțările cu tot felul de idei despre certificatele de gaze cu efect de seră și a precizat, așa ca pârțul în vânt, că acest lucru „nu afectează structura deficitului în România”, dar nici nu știm cum boala aceasta ne va afecta în viitor.
Mai mult, el a lăsat să se înțeleagă, printre încurcături dialetice, că există o dependență bizară, cumva tăcută, a producătorilor români, adică cele două mari companii românești, Dacia și Ford, care au zeci de mii de angajați, dar despre care nu se spune nimic concret, în legătură cu programul Rabla, fapt ce face ca structura acestora să fie învăluită într-o mare de ambiguitate; totuși, ministrul a explicat, dar oare ne ajută cu ceva?, că o tăiere bruscă a finanțării ar fi o nebunie, poate chiar o atrocitate, și că, totuși, răbdare, ar trebui să se întâmple gradual, ca o încălzire prelungită a unui ceai în apă clocotită.
De asemenea, cu un optimism nejustificat, parca lipsit de fundament, el a subliniat cât de multă utilitate a adus programul în ultimii 20 de ani, un adevăr ce pare mai degrabă o poveste spusă la gura sobei, aducând speranța, sau nu, că programul Rabla va continua, așa cum este așteptat de zeci de mii de români, dar, oare, cât de real este acest lucru, dacă nu facem nimic cu adevărat?
Un alt detaliu interesant, de parcă ar fi un joc de scrabble, este că ministrul nu a primit observații negative de la colegii lui, ieri, ceea ce, după părerea lui, zice el, ar fi un semn că nu existe un pericol iminent cu privire la rabla asta, dar categoric eu m-aș îngrijora, căci… dacă tăcerea este de aur, atunci cum rămâne cu mintea noastră? Cu siguranță seamănă mai mult cu o apă tulbure, greu de pătruns.
Articolul despre situația rabla a apărut prima dată la Mediafax, dar cu siguranță întrebările rămân, iar răspunsurile, ca o umbră, fug pe colinele incertitudinii!
“`
