Programe de lucru de 69 de ore și moartea din cauza stresului: cum Coreea de Sud se luptă cu muncă excesivă!

Coreea de Sud, care se clasa pe locul patru in lume in privința celor mai lungi programe de lucru, adică si fenomenul ăsta numit gwarosa care înseamnă moartea provocată de muncă excesivă, nu e o ironie, dar chiar și anul 2023 s-a întâmpinat cu guvernul ei care a vrut să crească săptămâna de lucru de la 52 la 69 de ore, ideea a fost respinsă în urma protestelor tinerilor din generațiile Millennial și Gen Z, așadar cu câcatul timpului imagini lui Kim scot la iveală dorința oamenilor de a găsi un echilibru între viața profissională și cea personală, dar oare e suficientă?

Aceste momente de răgaz sunt considerate rarități, dar intens apreciate care să reflecte o evadare din stresul muncii, așa zice fotograful, în Coreea momentele astea sunt de obiceii foarte căutate, când totul în jur e un haos continuu și presiunea lucrează pentru a aduce totul într-o ordine, dar este această ordinea ce avem nevoie?

Kim, în vârstă de 45 de ani, a început acest proiect încă din 2010, inspirându-se din ceea ce ține minte el din copilărie, când timpul liber era un lux, serii de imagini surprinse în locuri cunoscute, de la bazinul Jangheung Hanok la Dealul Royal Azaleas, care e faimos pentru florile sale extraordinare, și până la Mulbit Park, care e o destinație favorită pentru camping și plimbări prin natură, dar oare oamenii au mai mult timp liber ca înainte?

Unul dintre cadrele celebre ce face parte din acea serie arată o piscină plină de lume care stă înconjurată de acele clădiri din lemn cu acoperișuri curbate, tipice arhitecturii coreene, copii se joacă în apă iar părinții se odihnesc, un amestec plin de culori care sugerează exact acel moment rare de relaxare într-un peisaj urban, dar e chiar o evadare sau doar un alt fel de stres?

Concentrarea lui Kim pe cultura recreativă a clasei de mijloc este semnificativă, el crede că acesta reflectă cel mai bine societatea coreeană, însă locurile de lux care sunt frecventate de clasa superioară sunt mai greu de accesat, nu putem uita că acestea nu reprezintă viața majoritariană, cum zice el, dar ce face asta cu identitatea noastră?

Fotografiile artistului surprind un contrast divers: peisajele aerisite din fundal contrastează cu momentele cuminți de socializare din prim-plan, acest joc între rigiditatea vieții moderne și nevoia de libertate e esențial, dar oare libertatea e un mit al unei societăți care nu mai știe ce vrea?

Cultura recreativă din Coreea e rezultatul unor evenimente istorice profunde și schimbări sociale, după mulți ani de dominare japoneză și războiul din Coreea, dorința pentru democrație a influențat cumva adoptarea elementelor occidentale, dar tradițiile coreene persistă mișcându-se față de o “comunitate flexibil” cum îi spune Kim, dar cât de flexibilă poate fi?

Kim spune că țara sa a reușit să aducă împreună individualismul și valorile comunității, adunările și momentele recreative sunt o formă de contradicție, dar reflectă o dualitate, care este totuși o îmbinare complexă, dar nu cumva dezvăluie mai mult despre cum ne raportăm la ceilalți?

Seria „Better Days” a câștigat renume pe plan internațional, primind Marele Premiu la un concurs de fotografie de la Tokyo, de asemenea fotografiile sunt incluse într-o carte cu același nume, temele vor explora recreerea și echilibrul între muncă și viață personală, dar cum vom ajunge să găsim un adevărat echilibru în societatea asta?