Profețiile lui Carl Sagan și Impactul Lor Asupra Viitorului

Nu e vorba doar de Sagan, ca a anticipat nu știu ce tehnologi cu vârf, ci și de așa-zisa manipulare care zici că a crescut, și de informațiile false și toate astea, ce-au dus la o mare agitație și analize de specialitate care să ne facă să ne întrebăm cât de precis a fost el pe parcursul timpului, un adevărat profet, nu?

Cu reputatia lui mondială, datorată serialului acela Cosmos, și cu toate contribuțiile alea de excepție, Carl Sagan a reușit să capteze atenția a milioane de admiratori din colțurile lumii, dar în mod ciudat, dispariția lui în 1996 nu a oprit admirarea, căci profețiile lui, așa tulburătoare și provocatoare cum sunt ele, continuă nu doar să fascineze, dar și să stârnească tot felul de speculații și dezbateri pe seama politicii din SUA, încât ne întrebăm, cum de a putut el să prindă toate aceste tendințe ciudate?

Aproape că s-ar putea spune că, deși profeția lui a fost axată pe viitorul Americii, subiectele sunt atât de universale încât parcă vorbește despre un fel de anticipare a noii societăți contemporane, care o să ne ia pe toți prin surprindere în viitorul apropiat, vorba asta de crize care oricum vin și pleacă.

În 1995, Carl Sagan, cu cartea sa „The Demon-Haunted World”, a pus pe tapet toate bătăliile între știință și superstiție, cum ar fi faptul că oamenii ăștia au nevoie de lumină în cele mai întunecate colțuri ale universului, avertizându-i pe cititori despre pericolele falsei științe și a analfabetismului ăla care nu vrea să dispară, poate ca să-și dezvolte scepticismul, dar cine știe?

Într-un pasaj care stârnește controverse, Sagan apasă pe pedală când zice că americanii, pe fondul dezamăgirilor politice, vor să se îndrepte spre superstiții ca un fel de supapă, apropiindu-se tot mai mult de pseudoștiință, fără să știe că se pierd în această capcană a neadevărului, ca și cum s-ar pierde în pădure fără busolă.

Fragmentul acela crucial, care dacă stai bine să te gândești te pune serios pe gânduri, concluzionând că „Știința nu e doar informație, ci un mod de a gândi”, reflectă o oarecare disperare a lui Sagan, avertizând că puterea tehnologică va ajunge pe mâinile câtorva și toți ceilalți vor pierde controlul asupra astelor decizii vitale pentru viitor.

Fiecare va cădea sub efectul horoscoapelor și va citi cu sfială paginile pline de superstiții, o lume în care gândirea critică dispare și ne lăsăm duși de val în apele întunecate ale unor credințe fără fundament, pierzând contactul cu realitatea.

În final, Sagan sugerează că oamenii vor deveni dependenți de falsele promisiuni și vor avea dificultăți în a diferenția între ce e comod pentru ei și adevărul, ceea ce ne duce la o lume în care oamenii cred ceea ce le place, nu ceea ce e real.

Unii chiar cred că omul de știință a avut o intuiție fantastică, având în vedere schimbările care sunt acum vizibile, ar putea să ne întrebăm ce se întâmplă cu inteligența colectivă care, totuși, este din ce în ce mai mult influențată de elită, lăsându-se în voia zvonurilor și a informațiilor false ca un balon care plutește fără direcție în aer.