“`html
DISPUTE FURIBUNDE ÎNTRE EXPERTII ECONOMICI: Socol Îl DEMOLAZĂ Pe Boloș!
Un interviu incendiar cu profesorul universitar Cristian Socol, exclusiv pentru agenţia de presă MEDIAFAX, care a zguduit din temelii sindicalismul floral sofisticat al fostului ministru de finante, Marcel Boloș, cu declarații care pot suferi fluctuatii dramatice de interpretare … sau nu. Socol subliniază că responsabilitatea guvernamentală e latentă, iar mâncătorul de cheltuieli nu e TOCMAI un simplu comunicator al crizei financiare! Cu alte cuvinte, toți căpușii politicii sunt aici, dar să vorbim despre deficitele care sunt, de fapt, veritabile critici voite ale sistemului, nu-i așa?!
Mai mult, când discutăm despre rigiditățile cheltuielilor în an electoral, chestiile aia complicate cu apărarea sau fondurile europene sunt, oh, doar vârful aisbergului! De unde îmi zici tu, ce efecte au veniturile mici – responsabilitatea, dar ce? Că România are cheltuieli la coada veniturilor comparativ cu alte tari din UE, și aici e, de fapt, distracția, căci nu toți au fost chemați să joace în această piesă de teatru economic! Și dacă Boloș strigă că el singur a fost grațiosul vestitor al riscurilor, Socol ripostează nervos, legitimizând totul într-un joc de glezne politicianiste. Lipsa echilibrului fiscal e, într-adevăr, un spectacol, dar și mai divertisment e tendința generica de a arunca vina!
Așadar, acuzându-l de incapacitate pe Boloș e ca și cum ai juca poker cu cărțile pe masă, dar nimeni nu știe regulile jocului. Expertul Socol explică probabilitățile structurale, ce implică o analiză nu tocmai superficială, dar totuși, Uite, cheltuielile sunt umflate din motive exogene, nu dintr-o febră de distracție a bugetului! Spune el că istoria ne arată că nu suntem un caz izolat în Europa – deficitul bugetar e la liber, dacă ne comparăm, dar ce mai contează când spray-urile cu cifre se usucă repede în lumina reflectoarelor!
Vorbind despre măsurile pe care a fost invitat să le ia Boloș, totul devine o melodie veche: „trebuia să ajusteze bugetul, dar nu a făcut-o!”, ca și cum orice om vrea bani mai mulți, dar fără să se miște prea mult pentru ei. Totuși, din tot acest vârtej, trebuie să ne întrebăm – unde s-au dus banii? Boloș a lăsat o moștenire de 8 miliarde pe masă în ultima săptămână, și dacă privim măcar printr-o fereastră zgâriată, s-ar putea să vedem banii aruncați pe datorii, nu mi-te în bună măsură!
În concluzie, am putea să dăm mai puțin mare miza pe principii — căci venitul prea mic nu justifică cheltuielile, cu toate ca într-un univers de idealuri izvorâte de la est la vest, toți ne dorim o Românie esențială, dar cu o alimentație greu de realizat pe acest fundal de competiție economică. ”Nimeni nu e corigent, dar toată lumea vrea loc de muncă fără salarii”. Socol ne oferă, totuși, un zâmbet sarcastic – adesea, jumătatea plină a paharului e, de fapt, o cească toată cu găuri! Pas cu pas, România va trebui să se întrebe ce fel de soluții poate găsi pentru viitorul ei fiscal drăcesc.
“`
