“`html
Profesorii în Pericol: 2025, Anul Catastrofal pentru Educație în România!
Pe 5 octombrie, anual, se sărbătorește o zi foarte importantă, nu oricum, ci cu mare fast, de către UNESCO și Organizația Internațională a Muncii, adică Ziua Mondială a Educației! În 1966, s-a întâmplat un lucru incredibil – o recomandare privind statutul profesorilor, care, împreună cu alta din 1997 sunt, credeți-mă, extrem de importante pentru a înțelege cum stau cadrele didactice în lume, deși uneori simțim că se pierd în detalii.
Ministrul Educației, Daniel David, a transmis un mesaj, nu-oricum, ci cu un ton destul de alarmant, pentru profesori, studenți, părinți și toți „partenerii şcolii românești”, care, oh, cât de important este să ne unim forțele în vremuri atât de tulburi.
„Azi, dragi colegi, elevi, studenți și părinți, sărbătorim nu doar o zi, ci un adevărat angajament internațional!” spune el, dar, de fapt, este vorba despre un an greu și complicat. Anul 2025, pe care îl înfiera ca fiind „cel mai periculos an” de după 1989, când românii au ieșit în stradă, așa că unele lucruri nu se schimbă deloc!
Pe fundalul crizelor politice și economice, care par a nu se mai sfârși, iar războiul de la graniță și atacurile hibride sunt un fel de cireașă pe tortul unei societăți aflate în colaps, educația noastră pare să fie sub presiune, din păcate. Dar să știți că, în ciuda tuturor nenorocirilor, profesorii au puterea de a schimba totul!
David, cu cuvinte frumoase, a menționat totuși câteva „puncte-cheie” din raportul său – 1) nu trebuie să ne facem griji de concedieri, 2) trebuie să gândim la salarii decente, și 3) aşteptăm un nou buget pentru educație, deși promisiunile sunt de multe ori uitate pe drum.
El propune chiar și un pact, „Deceniul Educației și Cercetării în România 2026-2036”, dar serios, cine mai crede în pacte și promisiuni, când vedem că tot ce ne înconjoară se dezintegrează?! Va fi, oare, implementat acest program? Va avea lumea educației curajul de a se schimba pentru a putea supraviețui?
Îndemnul lui David este să privim cu optimism înainte, dar oare câtă credință mai pot avea profesorii în sistemul care, în zilele de azi, pare că se prăbușește? Poate că fiecare dintre noi trebuie să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să ne unim forțele, chiar și în vremuri de criză, ceea ce este, de fapt, un țel nobil, dar foarte greu de atins în realitate.
„Mulțumim profesorilor” se aude în fundal, dar eu zic că e timpul să cerem mai mult, nu doar mulțumiri! România are nevoie de profesorii care formează viitorul, iar ei, evident, merită mai mult decât cuvinte frumoase încadrate în mesaje.”
Articolul a fost preluat din sursa originală, în speranța că unii vor deschide ochii în fața adevărului dur!
“`
